Există multe flori care sunt folosite pentru a face diferite poțiuni. Una dintre ele este «ochiul albastru» — albăstrele. Florile albastre sunt punctul culminant al acestei plante. Este distribuit în toată Rusia (cu excepția nordului îndepărtat), Europa, America de Nord și Africa.
Conținutul
Caracteristicile plantei
Floarea aparține familiei de specii de flori complexefloră (analogul latin al cuvântului — Compositae). Această plantă erbacee trăiește pe câmpuri, în grădinile de legume, în apropierea pădurilor și în munți. Are atât proprietăți pozitive, cât și negative. Această plantă este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. În diverse mituri, se vorbește despre ea ca despre un simbol al tandreții și devotamentului. În Grecia antică, albăstrelele erau asociate cu numele primei vindecătoare Asclepia și al elevului ei, centaurul Chiron.
În limba latină, denumirea florii este Centaurea cyanus L. În 1968, planta a devenit simbolul național al Estoniei. Imaginea sa împodobește festivalul anual de cântece corale organizat în Estonia.
Pentru informarea dumneavoastră! Farmacognozia recomandă florile de albăstrele pentru producerea de infuzii pentru bolile sistemului cardiovascular, boli cronice de rinichi, pentru tratamentul cistitei și uretritei. Planta are un efect antiinflamator și antispastic.
Dacă copilul este bolnav cu o răceală, atunci pentru a reduce temperatura se aplică o infuzie de albăstrele. Decoctul de femei ajută în cazul sângerărilor uterine. Infuzia de albăstrele se spală pe cap pentru a elimina mătreața. Primochki cu această floare sunt folosite pentru a trata ulcerele trofice și unele tipuri de eczeme.
Pentru a obține medicamentele necesare, în unele țări se practică cultivarea florilor de albăstrele în sere și pe câmpuri. Există însă și limitări în ceea ce privește utilizarea sa:
- aceste medicamente sunt contraindicate în sarcină;
- este interzisă folosirea remediilor pe bază de albăstrele în doze mari, din cauza toxicității sale, deoarece materia primă conține compuși de tip cianură.
Pentru utilizarea corectă a acestor preparate, se recomandă consultarea medicului curant.
În plus, florile de albastru de albăstrele sunt adăugate la diferite feluri de mâncare sub formă de condimente, fac ceai din ele. În unele țări, această plantă este folosită pentru a produce colorant albastru.
Puteți crește această buruiană și în scopuri decorative, deoarece arată frumos în straturile de flori. Această plantă cu flori produce o miere ușor amară, dar plăcută la gust și miros, de culoare galben-verzuie.
Date tehnice ale culturii
Floarea de porumb este o subspecie botanică de Aster. Această plantă este nepretențioasă la condițiile naturale. Atunci când este cultivată lângă câmpurile de cereale, floarea poate juca rolul unei buruieni periculoase.
Descrierea plantei este după cum urmează:
- Are o tulpină erectă, puternic ramificată, a cărei înălțime variază între 0,8-1 m. Ciclul biologic al florii este de 1-2 ani.
- Rădăcina de albăstrele este de tip rădăcină pivotantă. Este subțire, dar lungă.
- Frunzele inferioare aparțin tipului pețiolat. Acestea seamănă cu lobii pinnați. Cele superioare au formă lanceolată.
- Coșurile de flori sunt de dimensiuni mari. Ele sunt învelite cu structuri dispuse sub forma unui set de faianță.
- Planta are flori de 2 tipuri: la marginea tulpinii se dezvoltă formațiuni fără sex asemănătoare unor pâlnii, iar în mijloc apar elemente bipede sub formă de tuburi. Nuanțele lor variază în tipul de albastru — violet (GF). Uneori, cel de-al doilea tip de flori este colorat în tonuri albe, în timp ce formațiunile exterioare sunt complet albastre.
- Perioada de dezvoltare a mugurilor durează de la mijlocul lunii iunie până la sfârșitul lunii iulie. În luna august apar fructele — semințe alungite, având un tufiș roșu.
Floarea de porumb
În multe țări, albăstrelele sunt considerate buruieni, deoarece cresc în grâu, secară și alte culturi de cereale. Uneori cresc în gropile de gunoi. Planta este polenizată de albine.
Floarea este nepretențioasă, tolerează bine frigul. Practic, nu este atacată de dăunătorii din grădina de legume. Floarea de porumb are o imunitate puternică la infecțiile fungice. Dacă este plantată lângă culturi, este necesar să se limiteze în mod constant răspândirea ei, altfel buruiana va afecta negativ recolta. Soiurile perene ale acestei plante tolerează bine iarna, dar pot muri în înghețuri severe.
Tipuri și soiuri de flori
Există până la 500 de tipuri de albăstrele pe planetă, iar printre ele majoritatea speciilor perene. Dintre soiurile care cresc un sezon, se remarcă următoarele soiuri ale plantei:
- albastru albăstreleu, cu tulpini de la 0,3-0,4 până la 0,6-0,8 metri înălțime.
- specie de plantă cu creștere redusă, care se ridică la 0,2-0,3 m înălțime;
- varietăți de mosc, în care în locul florilor încep să crească formațiuni asemănătoare cu pompoanele.
Floarea de porumb albastră
Soiuri perene de flori de porumb:
- tipul subalb are culori purpurii, galbene sau roz, cu o înălțime a florilor de aproximativ 0,6 m;
- floarea de porumb cu cap rotund (crește la o înălțime de 0,8-1,5 m) are sfere galbene în vârf;
- soiul de munte poate crește până la 0,4-0,6 m, iar florile sale sunt mov, roz sau albe.
De reținut: Dintre aceste varietăți, doar albăstrelele de albăstrele sunt medicinale, iar celelalte specii ale acestei plante sunt folosite ca picături de miere sau pentru amenajarea decorativă a grădinilor. Culegătorii preferă să distrugă astfel de buruieni, care cresc prea aproape de câmpurile de culturi de cereale.
Caracteristici de colectare și depozitare
Pentru uz medical, se recoltează doar florile marginale, tubulare, care trebuie tăiate fără coșuri. Perioada activă de colectare este sfârșitul lunii iunie — începutul lunii iulie.
Important! Dacă nu respectați termenele specificate, florile se vor albi, ceea ce va face ca materia primă să fie improprie pentru producerea de medicamente.
Când colectați, folosiți un cuțit ascuțit sau foarfeci de grădină. Mai întâi se taie coșurile plantelor, din care se îndepărtează apoi petalele. Aceste operațiuni se pot face manual.
După aceea, se trece la uscare în aparate speciale. Pentru ca materia primă să nu-și piardă proprietățile medicinale, aceasta este ținută timp de câteva ore la o temperatură de 50-60°C.
Vă rugăm să rețineți! În cazul în care tehnologia de producție este respectată în totalitate, atunci florile de albăstrele nu își schimbă culoarea. În cazul greșelilor, petalele devin albe, apoi devin rapid galbene.
Materiile prime uscate trebuie depozitate într-o cameră uscată și întunecată. Durata prezenței culturii recoltate în depozit nu este mai mare de 2 ani. În această perioadă, materia primă ar trebui să-și găsească utilizarea în diverse decocturi, pulberi etc.
Cultivarea albăstrelelor în scopuri medicinale poate fi, de asemenea, cultivată la domiciliu. În acest scop, sunt selectate soluri cu o cantitate mare de var. Propagați floarea prin semințe, semănându-le direct pe paturi la începutul lunii aprilie. Între răsaduri trebuie să existe o distanță de aproximativ 0,2 m. Plantele sunt udate în mod regulat, de cel puțin 2-3 ori pe săptămână (floarea îi place umiditatea). Se slăbește cu grijă solul pentru a nu deteriora rădăcinile. Această procedură se efectuează o dată pe lună.
Dacă a existat o densificare a plantațiilor, se recomandă subțierea acestora. Hrăniți florile cu îngrășăminte cu potasiu, azot și fosfor de 3 ori pe toată perioada de vegetație. Florile recoltate la sfârșitul lunii iulie și materiile prime uscate se folosesc pentru farmacia de casă sau ca mierea de albine (dacă există stupi pe amplasament).
Cu respectarea agrotehnicii și a unei îngrijiri corespunzătoare a florilor, orice floricultor poate cultiva albăstrele, atât pentru obținerea medicamentelor necesare, a condimentelor și a mierii, cât și pentru decorarea parcelei gospodărești.
