Barberry se numește arbuști mari (uneori copaci mici) aparținând familiei Barbaris familie. Ele se disting printr-un miros deosebit de parfumat în timpul înfloririi, flori dense luxuriante, lăstari oarecum spinoși. Fructul plantei este o boabă, complet rotundă sau în formă de ou, cu o dimensiune medie de 07-1,3 cm. Planta și-a găsit aplicabilitate în industria alimentară, industrială, farmaceutică. Datorită barberry, este posibil să creați un design peisagistic deosebit de interesant, să vă diversificați grădina.
Specii și soiuri populare de barberry
Coacăzul comun (Berberis vulgaris)
Mulți proprietari sunt interesați de întrebarea despre ce este un barberry comun și soiurile sale. Primul lucru care trebuie spus este că crește sub forma unui tufiș. Înălțimea sa este mai mare de 2,5 metri. Se distinge prin înțepătura și lăstarii de culoare galben-brun. Frunzele plantei au o nuanță verde închis, iar înțepăturile ajung la 2 cm în lungime. În lunile mai-iulie, pe tufă apar flori melifere cu o aromă plăcută. Toamna puteți colecta fructe suculente și acrișoare. Cu toate acestea, în acest moment, frunzele însele sunt deja îngălbenite
Planta nu are nevoie de îngrijire specială, este rezistentă la secetă, dar este predispusă la boli fungice. Plantarea sa nu aduce dificultăți speciale.
Cele mai renumite soiuri de comună sunt::
- Atropurpurea — crește până la 2 metri, frunzele sale sunt purpurii, iar fructele comestibile au o culoare roșu închis;
- Macrocarpa — păstrează toate caracteristicile speciei sale, dar se caracterizează prin fructe mari;
- Sulcata — se caracterizează prin lăstarii cu nervuri deosebit de ascuțite.
Amur (Berberis amurensis)
Descrierea plantei în literatura științifică arată clar că aceasta este foarte asemănătoare ca aspect cu coacăzul comun. Poate crește până la 3,5 m în sus. Frunzele plantei sunt mari (până la 5-8 cm) și sunt caracterizate de o suprafață lucioasă de culoare verde închis. La fel ca și în cazul celei obișnuite, înțepăturile pot crește până la 2 cm. În timpul perioadei de înflorire, tufa este acoperită de inflorescențe cu 20-25 de flori. Acestea au o culoare gălbuie și un parfum dulce. Fructele cresc până la 0,9 cm, de culoare roșie atârnă pe ramuri pentru o perioadă lungă de timp. Amur barberry este relativ rezistent la iarnă. Crește bine în Primorye, se găsește în Japonia. Îi plac zonele muntoase și terenurile stâncoase din apropierea mării sau a râului.
Cele mai populare soiuri:
- Barberry japonez — are frunze largi și inflorescențe luxuriante de 6-12 flori galbene;
- Orpheus — un tufiș mic, are frunze de culoare verde deschis și nu înflorește.
Coarnă coreeană (Berberis koreana)
După cum reiese din denumire, planta provine din Coreea. Arbustul poate crește până la 2 metri în înălțime. Frunzele sunt de formă ovală, de culoare verde. Înainte de iarnă, acestea capătă o culoare stacojie. Florile sunt de culoare galben strălucitor, într-o perie de 15-20 de bucăți. Ele se disting printr-un miros puternic, ceea ce face posibilă identificarea rapidă a plantei.
Numind cel mai bun barberry și cele mai bune soiuri pentru regiunea Moscovei, este imposibil să uităm de soiul coreean. Poate rezista destul de bine la îngheț, totuși, nu-i place umiditatea excesivă. Preferă solurile de piatră.
Tselnokrayny — un reprezentant varietal al coreeanului. Apare pe pantele munților, dă fructe sub formă de boabe roșii-negre.
Coacăzul lui Tunberg (Berberis thunbergii)
Berberryis thunbergii are varietăți cu creștere joasă. Aceste varietăți de coacăze rareori cresc mai înalt de un metru. Lăstarii tineri se recunosc după culoarea lor galbenă. Ulterior, aceștia se întunecă și devin brun-violet. Frunzele sunt mici, dar cu o culoare verde deschis și cu o formă ovoidă. Planta înflorește anual, începând cu luna mai sau la începutul lunii august. Inflorescențele sunt bogate în flori de culoare roșu-gălbui. Afinul din soiul Tunberg este spinos. Fructele nu sunt folosite pentru consum, deoarece au un gust amar.
Lista soiurilor de coacăz Tunberg are peste 70 de plante. Cel mai adesea rușii dau preferință la astfel:
- Tunberg barberry Bonanza Gold — un tufiș cu o înălțime de până la 50 cm, se distinge prin frunzele sale aurii, înflorește în fiecare an;
- barberry Tunberg red chief — spre deosebire de cel precedent, barberry red chief este destul de înalt — până la 2,5 metri. Frunzele înguste de culoare roșiatică au făcut din această plantă unul dintre liderii în designul peisagistic;
- coacăzul Kornik — se distinge prin colorarea interesantă a frunzelor: un amestec de verde și alb, cu un număr mare de dungi. În exterior, este foarte asemănător cu soiul Tunberg barberry Carmen;
- Tunberg barberry Helmond Pillar — un soi roșu cu frunze caduce, cu o înălțime de 1,3 m. Helmond Pillar este bine înmulțit în regiunea Moscovei;
- Tunberga kelleris barberry — arbust pestriț, cu o înălțime de 1,3 m; își schimbă culoarea frunzelor pe tot parcursul anului: verde aprins vara și roșu-violet toamna;
- Tunberg’s barberry dart s red lady — foarte atractiv ca aspect: miniatură (până la 0,8 m), foarte colorat. Barberry dart s red lady se mândrește cu frunze ovoidale și culoare stacojie. Coacăzul dama roșie înflorește pentru o perioadă relativ lungă de timp;
- Barberry Atropurpurea Nana este un soi olandez cu creștere joasă, atingând o înălțime de maximum 0,4-0,6 m; frunzele de culoare purpurie închisă și florile galben-roșcate și fructele roșii strălucitoare sunt trăsături distinctive ale soiului.
Aceasta nu este nicidecum o listă completă a soiurilor cu care se poate lăuda această specie. Alte soiuri comune în Rusia includ: goldalita tunberga, tunberga coral, golden carpet, golden dream tunberga, silver beauty, roses rocket, starburst, powwow, fireball, inspiration, green ornament, chiquita, red carpet, natasha, Evita, ruby star, flamingo, red torch, lutin rouge, florence, orange sunrise, sensashen, concord, Indian Summer, red dream, chiquita, red dj, fireball, fences gold, kelleris, golden horizon, golden rocket, red pillar, pink queen, golden torch, florence, starburst, red jewel, mix, sensashen, carmen, coral, golden ruby.
Coacăzul canadian (Berberis canadensis)
A fost adus în Rusia din America de Nord. Barberryis canadensis îi plac terenurile din apropierea râurilor, precum și cele înalte din munți, pe dealuri. Arbustul crește până la o înălțime de peste 2,5 metri. Se caracterizează prin culoarea brună sau purpurie închisă a lăstarilor. În exterior, acest coacăz este foarte asemănător cu speciile: coacăzul obișnuit și coacăzul Amur. Frunzele sale sunt verzi, de formă alungită, ajungând la 2-5 cm. Planta tolerează bine seceta și înghețul. Își mulțumește proprietarii cu fructe în fiecare an.
Coacăzul de Ottawa (Berberis x ottawensis)
Acest soi a fost dezvoltat prin încrucișarea afinului Tunberg cu unul dintre soiurile comune. Arbustul crește până la 2 m și are frunzele de culoare violet închis. Acest tip de plantă se păstrează toată vara. La sfârșitul lunii mai, începe să înflorească. Inflorescențele sunt luxuriante, conținând câte 8-10 buchețele fiecare
Berberis x ottawensis
Arbustul tolerează bine tăierile, înghețul, seceta. Se poate înmulți prin semințe sau butași.
Ottawa aura coma Ottawa coma barberry este adesea folosit pentru a decora teritoriul. Această varietate este cu frunze roșii. Se remarcă de la distanță, deoarece crește până la 2,5 m și are frunze roșii strălucitoare. Pentru toamnă devine galben.
Foarte original poate fi numit barberry Ottawa mile de argint. Caracteristicile sale distinctive:
- înălțime de până la 3 m;
- model argintiu pe fondul întunecat al frunzelor;
- flori galbene;
- fructe roșii.
Numind cele mai bune varietăți comestibile ale acestui barberry, este imposibil să ocolim soiul Superba. Ea însăși are frunze de culoare roșu închis și fructe roșii strălucitoare, care se coc în octombrie.
Bacău sphaerocarpa (Berberis sphaerocarpa)
Patria acestei specii sunt regiunile muntoase din Asia Centrală. Înălțimea sa (peste 2,5 m) și luxurianța fac ca această plantă să fie recunoscută rapid printre multe altele. Spre deosebire de alte soiuri de coacăze, frunzele acestei specii nu sunt strălucitoare, ci de culoare verde-cenușie. Florile sunt colectate în inflorescențe de 5-8 bucăți. Au o culoare galbenă și o aromă puternică. Uneori se mai numește și barberry negru, deoarece planta are o culoare albastră închisă bogată de fructe largi. În exterior, fructele de pădure sunt acoperite cu o placă siropoasă. Fructele cu fructe largi de barberry și soiurile sale sunt foarte populare în țări precum Tadjikistan, Kârgâzstan și Uzbekistan. Boabele plantei sunt adesea adăugate la pilafuri, compoturi, shurpa, mâncăruri de carne.
Coșbuc (Berberis nummularia)
Această specie este originară din Asia Centrală și Centrală. Preferă climele uscate. Se deosebește semnificativ de celelalte, deoarece la o lungime de 1,5-2 m nu stă plat, ci se încovoaie. Arbustul are înțepături deosebit de lungi — până la 3 cm. În mod tradițional pentru barberry, specia în formă de monedă înflorește cu flori galbene, dar frunzele sunt albastru-verzi. Fructele sunt roșiatice, cu o formă ovală. Planta tolerează bine seceta, dar nu suportă frigul. Este nevoie de mult timp pentru a se reface după orice deteriorare.
Coacăzul siberian (Berberis sibirica)
O plantă cu creștere joasă, ca și coada-șoricelului, rareori crește mai înalt de 1 metru. Lăstarii arbustului sunt de culoare gri sau maro. Frunzele sunt alungite, ascuțite în partea superioară.
Începe să înflorească în luna mai. Culoarea florilor este galben aprins. Acestea ating până la 2 cm în diametru. Pedicelii au aceeași lungime. Fructele speciei sunt ovale, de culoare roșie. Acestea pot fi recoltate încă din septembrie.
Un loc bun pentru coacăzul siberian este reprezentat de stânci, soluri stâncoase, munți, deșerturi. Se găsește adesea în Mongolia, Altai și în Munții Sayan.
Coacăz cu frunze cu margini întregi (Berberis integerrima)
Cea mai lungă dintre toate speciile de cătină. Poate crește până la 4 sau chiar 9 metri. Arbustul este creț, așa că nu ocupă prea mult spațiu. Frunzele plantei sunt complet cu margini întregi, cu o lungime de până la 5-8 cm. Acestea sunt de culoare albastru-verde închis. Având perii de până la 5 cm, inflorescențele conțin câte 12-20 de flori.
Boabele sunt de culoare roșu-violet, însă au o patină pe ele. Lungimea unui fruct este de la 7 la 9 mm. Varietatea este bogată în randament — există aproape 5 mii de fructe pe 1 kg.
Crește în Asia Centrală, Iran și China. În Rusia, acest barberry, speciile și soiurile sale sunt populare în partea europeană.
Coacăzul turkmen (Berberis turcomanica)
Aceasta este o plantă cu o înălțime de până la 3 metri. Se caracterizează prin ramuri dense și înțepături ascuțite și mari. Frunzele sunt de dimensiuni medii și aproape niciodată nu cresc mai mult de 4 cm. Culoarea verde-cenușie ajută la identificarea rapidă a arbustului. La aceasta contribuie și dinții lichizi ascuțiți de la capetele plantei. Această specie începe să înflorească la vârsta de 5-6 ani. În iunie, tufa este acoperită foarte dens cu inflorescențe. Lungimea periei este de 4-6 cm, iar numărul de flori — de la 15 la 20. Fructele de culoare roșu-violet, cu o lungime de până la 8 mm, pot fi recoltate la mijlocul lunii septembrie.
În altă ordine de idei. Alte varietăți de coacăze, care sunt recomandate în mod deosebit cu insistență de către grădinarii ruși experimentați, ar trebui să fie, de asemenea, numite: coacăzul lui Darwin, coacăzul de box Nana, coacăzul tibetan goji shambala.
În concluzie, putem spune că barberry este unul dintre arbuștii obligatorii în fiecare grădină. Proprietarul îi poate aprecia cu adevărat frumusețea odată cu sosirea verii, când întregul tufiș este acoperit cu inflorescențe luxuriante de culori strălucitoare. Un parfum plăcut se răspândește prin grădină, chemând albinele. Frunzele, lăstarii și rădăcinile plantei sunt adesea folosite în produsele farmaceutice, deoarece conțin 11 alcaloizi, printre care: oxycontin, berberină, palmatină.
Datorită boabelor sale, coacăzul galben, soiurile de coacăz roșu și negru devin foarte utile. Acestea saturează organismul uman cu vitamina K, E, C, pectine, catorit, săruri minerale, acid malic.
Soiurile cu creștere joasă vor fi un plus excelent pentru a efectua un design interesant de peisaj și înnobilarea unui teritoriu privat, parc.
