Pajiștea albastră de pajiște este cea mai bună opțiune pentru însămânțarea pe gazon. Cultura formează un covor verde dens, plăcut ochiului. Cultivarea sa este asociată cu anumite cerințe agronomice. Este necesar să știm ce este iarba albastră și cum este cultivată în mod corespunzător.
Conținutul
Scurtă descriere
Iarba de carne este considerată unul dintre principalele genuri ale familiei de plante Cereale. Este un ansamblu de plante erbacee, în principal perene. Cultura este larg răspândită pe întreaga planetă, în special în zonele tropicale muntoase. Este deosebit de importantă în regiunile de stepă, unde iarba albastră joacă un rol major în formarea fitocenozelor.
Înălțimea plantelor variază între 10 cm și un metru și jumătate. În unele cazuri, formează lăstari subterani târâtori, iar în absența acestora formează lemn dens. Tulpinile sunt de cele mai multe ori drepte, netezite și goale, în unele cazuri sunt prezente asperități.
Limbile foliare sunt în cea mai mare parte liniare, pliate sau aplatizate. Lățimea lor nu depășește, de obicei, 1,2 cm. De regulă, frunzele sunt fie goale, fie prezintă peri scurți și disecați.
Conform descrierii botanice, inflorescența de iarbă albastră este o mătură, în majoritatea cazurilor larg răspândită, în unele cazuri comprimată și îngroșată. Lungimea măturii variază între 1,5 și 30 cm. Sămânța are, de obicei, o lungime de 1,3-3 mm și o formă alungită sau elipsoidală. Partea sa abdominală este adesea plată, ceea ce face ca bobul să arate ca un triedru.
Importanța și utilizarea gramineei albastre
Iarba de gazon bluegrass este una dintre cele mai comune ierburi de gazon din lume. Cele mai potrivite graminee pentru gazon sunt Meadow bluegrass sau Wood bluegrass. Cultură a căpătat o importanță deosebită în agricultură ca pășune sau fân pentru furajarea animalelor. Cea mai importantă din acest punct de vedere este iarba de pajiște, cea mai cultivată specie de iarbă.
De asemenea, sunt foarte răspândite iarba de mlaștină, iarba de mlaștină comună și iarba târâtoare. În regiunile sudice, în această privință este prioritară iarba albastră bulboasă și unele specii apropiate de aceasta. În zonele de stepă cu pășuni din sudul Siberiei și Kazahstan, iarba albastră întinsă și iarba albastră variată sunt cultivate pe scară largă. De o importanță deosebită pentru pășunile situate în munții înalți sunt:
- Iarba albastră cu frunze lungi;
- iarba albastră alpină;
- iarba albastră, etc.
Iarba albastră anuală este foarte răspândită. Gazonii sunt adesea semănate cu el. Cu toate acestea, în același timp, cultura este considerată o buruiană greu de eradicat din culturile de cereale și grădinile de legume, precum și din parcuri și grădini.
Interesant! Iarba de gazon este folosită în mod regulat pentru a decora grădinițe și școli. Aspectul său exterior atractiv îi place copilului.
Tipuri și varietăți de iarbă albastră
În natură există mai mult de 500 de specii de această iarbă. O parte semnificativă dintre ele este cultivată ca plante culturale pentru însămânțarea gazonului. Dintre acestea, cea mai comună este iarba albastră de pajiște.
Pajiște albastră de pajiște: descrierea plantei
Plante cu un sistem radicular puternic ramificat, formând o singură tulpină.
Din rădăcină cresc numeroși lăstari laterali, ceea ce duce la dezvoltarea unui strat mare de gazon slăbit.
Tulpinile sunt moi, rotunjite și au o înălțime cuprinsă între 20 și 100 cm. Spicul este desprins, realizat în formă piramidală.
Frunzele sunt îngustate, liniare și au o culoare verde-calcaroasă. Lățimea lor este cuprinsă între 1,5 și 4 mm.
Plantele înfloresc în prima jumătate a verii.
Este răspândită în mediul sălbatic în poieni de pădure, pe solurile umede de câmpie și pe malurile corpurilor de apă dulce.
Pajura de pajiște ca gazon
Iarbă albastră anuală
Planta este cultivată ca plantă anuală sau bienală.
Tulpinile sunt lobate, moi, înalte de 5-35 cm. Frunzele sunt conice și voluminoase, crescând de la baza tulpinii, cu lățimea variind de la 0,5-4 mm.
Inflorescența este o mătură, liberă, cu înălțimea de până la 6 cm, formată dintr-un număr mic de spițe. Unii spikeleți sunt acoperiți din abundență cu pubescență densă alungită și cu peri elastici și rigizi.
Înflorirea începe în luna mai și durează, de obicei, până la începutul toamnei. Crește mai ales pe soluri pietruite și nisipoase de pe marginea drumurilor.
Iarba albastră bulboasă
O cultură de cereale cu o înălțime de 10-30 cm, caracterizată de un gazon gros și afânat. La nivelul solului formează o rozetă groasă de frunziș scurtat, de culoare verde intens, cu o lățime de 1-2 mm.
Tulpinile sunt goale, cu inflorescențe dense de tip mătură pe vârfuri, care ating 7 cm înălțime. Pe lăstarii aspri scurtați se află spikele, care s-au transformat în bulbi cu capacitate de înrădăcinare. Culoarea spicelor este purpurie sau verde.
Iarba albastră de mlaștină
Această plantă se găsește, de obicei, în marginile umede ale pădurilor. Are tulpini depuse sau erecte care variază în înălțime de la 15 la 80 cm.
Frunzele sunt înguste, de culoare gri-verzuie, cu lățimea de 2-3 mm, grupate lângă baza tulpinii. Partea superioară a lăstarilor poartă inflorescențe întinse, asemănătoare unor mături, cu o lungime de până la 20 cm. Spiculii sunt acoperiți din abundență cu peri scurtați. Înflorirea începe în luna mai.
Iarbă albastră cu frunze înguste
Planta este aproape imposibil de distins de iarba albastră de pajiște, dar se distinge prin frunzele sale lineare rigide, care au o lățime de 1-2 mm.
Lăstarii sunt acoperiți cu spini mici, în vârful cărora se află o inflorescență în paniculă.
Specia se caracterizează printr-o rezistență sporită la secetă, ceea ce o face să fie răspândită în zonele de stepă și în pajiștile uscate.
Iarba albastră comună
Plantă perenă cu o înălțime a tulpinii care variază între 20 și 120 cm.
Planta are o singură tulpină erectă și un sistem radicular scurt. Frunzele sunt de culoare cenușie sau verde închis și au o lățime de 2-6 mm.
Înflorirea începe în prima jumătate a verii. În această perioadă, în vârful tulpinii se formează o inflorescență piramidală întinse, asemănătoare unei mături, a cărei lungime variază între 6 și 20 cm. Spiculii sunt protejați de solzi denși și filiformi, care, la rândul lor, sunt dens acoperiți cu spini mici.
Plantele cresc în zonele de pajiști umede și pe malurile corpurilor de apă, unde solul este saturat cu humus.
Iarba albastră de stepă
Tulpinile au o înălțime de 15-50 cm. Plantele formează mai multe tulpini acoperite dens, care formează un gazon puternic atunci când cresc.
Frunzele au o lățime de 1-2 mm, dispuse de-a lungul axei verticale a tulpinii și acoperite din abundență cu nervuri în relief.
Inflorescența este o mătură cilindrică, de cele mai multe ori nu mai lungă de 10 cm. Este formată din fuziunea spiculilor galben-verzui și a ramurilor de lungime scurtă.
Înflorirea are loc în luna iunie.
Diversitatea varietală
Înmulțirea pentru crearea de noi soiuri de cultură se realizează în principal în rândul pajiștilor. Aici s-au obținut anumite succese.
Cele mai comune și mai populare soiuri sunt:
- Sobra;
- Mureș;
- Delfinul;
- Midnight;
- Connie;
- Balin;
- Geronimo;
- Platini
- Compact, etc.
Informații suplimentare: Balin bluegrass este foarte răspândit în întreaga Europă datorită caracterului său nepretențios și a adaptabilității ridicate.
Cultivarea ca iarbă de gazon
Verificarea semințelor
Înainte de a planta semințele, se recomandă să le testați pentru germinare. Pentru a face acest lucru, dizolvați 20 g de sare într-un recipient de jumătate de litru de apă și, după agitare, adăugați semințele, lăsându-le acolo timp de 5-10 minute.
Semințele bune de iarbă albastră vor cădea la fund, iar cele de calitate slabă vor pluti la suprafață.
De asemenea, este permisă ținerea semințelor în apă clocotită, după care se pun în rumeguș și se pun într-o cameră izolată. Semințele de calitate vor începe în curând să germineze.
Pregătirea solului
Pregătirea solului construit competent va contribui la faptul că iarba albastră va aplatiza vizual ulterior solul. Planta reacționează negativ la salinitatea excesivă a solului. Pentru el, argilele ușor acide sunt optim adaptate. De asemenea, locul trebuie să fie bine luminat de lumina soarelui.
Solul este precompactat, eliminându-se toate buruienile și rizomii. În cazul în care stratul fertil este mai mic de 15 cm, trebuie adăugat puțin nisip. Terenul se nivelează cu atenție cu o sapa sau o greblă, apoi se tasează solul cu o rolă specială sau cu o scândură de lemn. Amestecul de sol este apoi afânat din nou cu o greblă, de data aceasta până la o adâncime de 2 cm. La suprafața solului nu trebuie să existe goluri sau bulgări.
Iarba albastră care se întinde poate face umbră altor plante. Prin urmare, ar trebui să fie înconjurat de culturi puternice care nu vor fi afectate.
Însămânțarea se efectuează cel mai adesea în a doua jumătate a verii, adică cultivarea iarba albastră ca o cultură de iarnă. Însămânțarea manuală este încă practicată pe scară largă, dar o metodă mai eficientă și mai simplă presupune utilizarea unei semănători speciale pentru gazon. Semințele sunt semănate la aproximativ 2 mm în sol. La însămânțare, trebuie respectată rata de însămânțare, iar semințele trebuie aplicate moderat — 40 g de semințe trebuie distribuite uniform pe fiecare metru pătrat, dintre care o parte trebuie plantate pe toată suprafața gazonului.
Important! După terminarea însămânțării, se aplică imediat primul îngrășământ folosind produse pe bază de azot și potasiu.
Dacă însămânțarea este efectuată corect, răsadurile se formează deasupra suprafeței solului după o săptămână până la o săptămână și jumătate. Trebuie remarcat faptul că iarba albastră crește foarte încet (în special în anul următor plantării) și că răsadurile cu drepturi depline se formează abia în al 2-3-lea an
Udarea și fertilizarea
Gazonul este o plantă ale cărei rădăcini se află în cea mai mare parte în stratul superior al solului, dar rizomii individuali pătrund destul de adânc în sol. Acest fapt permite plantei să își asigure propria umiditate. Cu toate acestea, fără irigare în timpul perioadelor uscate, planta riscă să moară. Pentru a preveni acest lucru, plantațiile ar trebui să fie irigate în timpul secetei.
Îngrășământul sub formă de îngrășământ organic se aplică după prima și ultima cosire a gazonului. Substanțele se împrăștie uniform pe suprafața gazonului. Ulterior, acestea vor pătrunde adânc în sol cu ajutorul apei de topire și al ploii.
Atenție! Din ziua plantării și până la formarea răsadurilor, iarba albastră are nevoie de irigații zilnice de zece minute.
Tunderea și pregătirea pentru iarnă
Tunderea ajută la compactarea gazonului. Procedeul nu cauzează probleme pentru plante. Cu toate acestea, este descurajată tunderea prea mult, înălțimea optimă fiind de 4 cm.
Iarba de gazon este o plantă caracterizată printr-o rezistență ridicată la iarnă. După iarnă, stratul său de iarbă rămâne același, adică gazonul intră în iarnă în stare verde. În acest sens, gazonul nu are nevoie de nicio acoperire suplimentară.
Boli și dăunători
Gazonul este cel mai des afectat de otrăvire și rugină. În primul caz, este necesar să se limiteze udarea și fertilizarea cu azot și să se utilizeze un fungicid adecvat.
Fundazol este unul dintre numeroasele tipuri de fungicide
Lupta împotriva otrăvii presupune:
- cosirea slabă a gazonului la fiecare trei zile, cu îndepărtarea obligatorie a resturilor tăiate;
- aplicarea de îngrășăminte azotate într-o concentrație slabă;
- utilizarea fungicidelor.
Gazonul este de obicei afectat de cârtițe sau șoareci. Aceste animale deteriorează sistemul radicular al plantelor și strică aspectul gazonului. Pentru a le omorî se folosește otrava, iar pentru prevenire se folosesc repelenți speciali.
Iarba de gazon sau festuca
Cele mai des folosite ierburi pentru gazon sunt fie iarba de gazon albastru, fie festuca roșie. Aceasta din urmă este o opțiune mai simplă, deoarece festuca este capabilă să crească în mod normal și să își arate proprietățile decorative chiar și în absența unei îngrijiri adecvate. Dar iarba albastră necesită multă atenție, în special în primii ani de viață. Cu toate acestea, este în exterior mai atractiv și mai frumos în comparație cu festuca. Începe să se înverzească mai devreme decât toate celelalte ierburi de gazon și rămâne verde până la iarnă.
Gazonul se dezvoltă bine în zonele însorite, în timp ce la umbră este puternic afectat de otrăvire. Pe de altă parte, festuca se descurcă foarte bine în condiții de umbră. În același timp, cea mai bună opțiune este să cultivați ambele graminee împreună. Acest lucru face posibilă crearea unor peluze frumoase și utilizarea mai deplină a potențialului ascuns al diferitelor condiții meteorologice și climatice ale sezonului de creștere.
Cultivarea ierbii albastre nu necesită costuri economice și de timp semnificative. Dacă sunt îndeplinite cerințele minime pentru agrotehnică, puteți obține plantații bune de gazon care arată bine.
