Caprifoiul din soiul Berel se maturizează destul de devreme, crescut la Institutul Național de Cercetare în Horticultură din Siberia. Prin selectarea soiurilor Blue Bird, Blue Vereten și Azure, a fost creat un soi comestibil numit caprifoi Berel, care are randamente ridicate, caracteristici aromatice bogate și conține o cantitate mare de vitamine.
Conținutul
Caracteristicile soiului
Tufele de caprifoi din soiul Berel au o creștere puternică, se întind, sunt înalte și drepte. Coroana lor este ovală. Frunzele sunt mari, de formă ovală și de culoare verde. Lamina frunzelor este curbată în formă de barcă, o margine este ondulată. Arbustul înflorește în luna mai și nu suferă de înghețurile de revenire. Florile sunt mari, cu o nuanță roz.
Lăstarii arbustului sunt groși și lungi. Arbustul poartă fructe de pădure mari și conice. Culoarea este albastru închis, aproape negru. Fructele au o patină cerată puternică. Greutatea unui fruct poate ajunge la un gram. Are un gust dulce-acrișor. După tratamentul termic, gustul de amăreală dispare. Perioada de recoltare este iunie-începutul lunii iulie.
Caprifoiul Berel are un randament ridicat — de la un tufiș se pot colecta de la trei până la cinci kilograme de fructe de pădure. Arbustul începe să dea fructe de la vârsta de 3 ani. Caracteristicile acestui soi includ o rezistență ridicată la iarnă și o fărâmițare slabă.
Soiul aparține soiului autofertil. Polenizatorul pentru caprifoi este specia Kamchatka. Ar trebui să crească cu Berel pe același teren. Numai în astfel de condiții, insectele vor putea produce polenizarea tufișurilor.
Plantare
Urmând tehnologia varietală de cultivare, puteți crește o plantă sănătoasă care vă va mulțumi cu o recoltă excelentă. Alegerea locului de plantare este un moment crucial în procesul de pregătire a plantei pentru plantare. Caprifoiul are nevoie de un loc cu multă lumină solară. Dacă există o lipsă de lumină solară, boabele devin mai acide și randamentul scade. Atunci când plantați caprifoiul dinspre nord, este de dorit să plantați arbustul de-a lungul gardului viu sau al gardului. Protecția împotriva vânturilor va fi doar benefică.
Acestei plante nu-i place apa stagnantă. Dacă există riscul ca arbustul să fie înecat în apă, este mai bine să faceți imediat drenajul, altfel rădăcinile pot putrezi.
Important: aciditatea solului nu trebuie să depășească pH 6-6,5.
Fructele caprifoiului de Berel
Se recomandă plantarea răsadurilor în toamnă, deoarece caprifoiul este o plantă timpurie și se trezește la începutul primăverii. Perioada optimă este sfârșitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie. Înainte de plantare, trebuie să săpați gropi și să le pregătiți. Adâncimea — până la 40 de centimetri, distanța dintre arbuști — cel puțin 1,5 metri.
Înainte de a planta un răsad, solul trebuie să fie fertilizat cu humus și să adăugați superfosfat dublu și cenușă de lemn. În partea de jos a găurilor, formați o mică înălțime și așezați răsadul pe ea. Acest lucru are rolul de a minimiza șansele ca sistemul radicular să intre în contact direct cu îngrășământul. În continuare, rădăcinile se întind și se acoperă cu pământ afânat. La final răsadul trebuie neapărat udat, nu se recomandă îngroparea răsadului în pământ.
Reguli de îngrijire
Ca orice plantă, caprifoiul are nevoie de fertilizare. Faceți acest lucru în primăvară, puteți folosi îngrășăminte organice, minerale. Până la jumătatea lunii iunie, puteți face fertilizare cu azot. Toamna, în timpul săpăturilor, se recomandă să aplicați cenușă de lemn.
De la mijlocul verii, planta începe să se pregătească pentru iarnă și se observă o încetinire a creșterii lăstarilor. În această perioadă, frunzele arbustului devin maro și cad. Nu vă faceți griji în această privință — este un proces natural.
Important! Este necesar să se respecte echilibrul hidric. Udarea trebuie efectuată o dată pe săptămână, din calcul. Doza recomandată: pentru un arbust adult — o găleată de apă.
Tunderea corectă este un element important în îngrijirea caprifoiului. Vă permite să creșteți fructificarea și dimensiunea boabelor. Recomandări pentru tăiere:
- Pentru o mai bună ramificare înainte de plantarea în pământ, se recomandă să îmblânziți ușor ramurile;
- Tăiați ramurile unui arbust adult primăvara, înainte de dezmugurire, sau toamna târziu;
- Lăstarii bătrâni și bolnavi trebuie îndepărtați;
- Dacă ramurile cresc chiar la pământ, astfel încât boabele să se așeze pe el, atunci se taie în mod obligatoriu;
- Pentru a întineri un arbust bătrân, se recomandă să se taie în fiecare an câteva ramuri mari și vechi. Tăierea completă a arbustului nu este de dorit, va fi un mare stres pentru el și poate duce la moarte.
Dăunători și boli
Această varietate de caprifoi este afectată de dăunători precum afidele, acarienii, viermii, viermii de degete și alți paraziți care mănâncă frunze. Dintre boli, infecțiile fungice și fitovirusurile sunt deosebit de periculoase. În lupta împotriva lor vor ajuta metodele populare și substanțele chimice moderne. Cele mai eficiente sunt infuziile de usturoi, tutun și piper. Dintre substanțele chimice industriale în lupta împotriva dăunătorilor, «Aktara» și «Eleksar» sunt bine dovedite.
Umiditatea ridicată a aerului este periculoasă pentru caprifoi, deoarece crește riscul de infecții fungice, cum ar fi mucegaiul. O soluție de sulfat de cupru sau preparatul «Topaz» vă va ajuta să le faceți față.
Avantajele și dezavantajele soiului
Ca orice soi, descrierea plantei caprifoi Berel are avantajele și dezavantajele sale. Grădinarii experimentați notează absența absolută a problemelor în procesul de plantare și îngrijire a arbustului. Planta necesită o îngrijire minimă, pentru care garantează un randament bun de fructe de pădure.
Un alt avantaj este utilitatea pe care o posedă fructele. Compoziția include un număr mare de vitamine și oligoelemente care sunt extrem de necesare pentru corpul uman. Din fructele arbustului se obțin nu numai preparate utile, ci și gustoase pentru iarnă: gemuri, dulcețuri și pur și simplu fructe congelate.
Honeysuckle Berel este un soi timpuriu. Boabele sale sunt primele care se coc. Acest lucru vă permite să savurați gustul verii mult mai devreme. Producțiile ridicate și o perioadă lungă de fructificare vă permit să vă bucurați de aroma dulce-acrișoară a fructelor de pădure sănătoase
Printre dezavantaje se remarcă un ușor gust amar, deși multora chiar le place. Prelucrarea termică vă permite să scăpați de acest dezavantaj. Prin urmare, gemul și dulceața din fructe de pădure se dovedesc surprinzător de dulci.
Unii grădinari se referă la dezavantajele autofertilității plantei. Din acest motiv, este necesar să se planteze 2 soiuri de arbust pe un singur teren. Dar, în acest caz, vor exista de două ori mai multe fructe de pădure utile.
