Decorați orice site poate decora orice parcelă cu un frumos covor verde de barberry Green Carpet. El atrage atenția cu coroana sa luxuriantă, care se împrăștie haotic.
Pentru prima dată, soiul a fost obținut experimental în Olanda în 1965. Rezultatul a fost un barberry neasemuit, care rezistă ferm la secetă, nu suferă de lipsa de udare.
Conținutul
Caracteristici și trăsături ale soiului
Covorul verde este un arbust cu frunze caduce, cu o coroană în formă de pernă și o rată de creștere lentă. La vârsta adultă, are un diametru al coroanei de 1,5 metri și poate atinge o înălțime de 1 metru. Acest arbust este renumit pentru longevitatea sa, putând crește timp de 50 de ani. Scoarța de pe trunchiul arborelui este de culoare galben-maronie. Înflorirea abundentă începe la sfârșitul lunii mai — începutul lunii iunie. În inflorescențe se colectează buchețele simple din mai multe bucăți, în partea interioară galbenă, iar în exterior — roșu. După terminarea înfloritului, fructele de formă alungită, de culoare roz sau roșie, încep să se coacă, observarea începe în septembrie. După căderea frunzelor, în perioada rece, fructele frumoase decorează trunchiul gol, persistând toată iarna.
Covorul verde Tunberg Green Carpet este un soi iubitor de lumină, capabil să reziste la penumbra ușoară. Acest tip de barberry este atractiv pentru că rezistă la secetă, la căldură puternică. Este nepretențios la fertilitatea solului, dar preferă solurile alcaline, nu tolerează umiditatea stagnantă. Tolerează perfect condițiile de gazon urban. Barberry are rezistență la multe boli comune ale plantelor. Este rezistent la iarnă, dar poate îngheța în caz de înghețuri severe.
Coacăzul de lăstăriș răspunde bine la aplicarea de compuși de hrănire. Humusul de bună calitate, compostul bun, humusul selectat sunt potrivite în acest scop. În timpul plantării, pentru comoditatea udării și fertilizării, formați răsadnițe de copăcei.
Covorul verde este un arbust compact, a cărui mărime poate ajunge la 1 m, iar diametrul maxim al coroanei în formă de pernă — 1,5 m. Această specie face parte din familia Barberry. Forma arbustului este largă, aplatizată, culoarea scoarței este galben-maronie. Înflorirea frumoasă începe la sfârșitul primăverii mai — începutul lunii iunie. Florile soiului sunt solitare sau colectate în inflorescențe mari. Culoarea buchetelor este galben strălucitor în interior și roșu în exterior. Fructele de ton roz sau roșu, se coc în septembrie, continuând să decoreze ramurile goale toată iarna. Un astfel de copac va deveni un punct culminant al grădinii în timpul iernii. Aceasta este o descriere generală a plantei perene, care este studiată de fiecare grădinar înainte de a începe cultivarea.
Pe o notă laterală. Atractiv pentru grădinari este faptul că acest soi nu necesită îngrijire constantă, perfect potrivit pentru reproducerea în parcurile sau piețele orașului.
Caracteristicile de cultivare a soiului
Pentru plantare alegeți locuri deschise sau umbră ușoară. Plantați într-un amestec gata făcut: pământ de gazon, humus de calitate, nisip de râu cernut. Nivel confortabil de aciditate — 6,0-7,5. Dacă este plantat în sol cu aciditate crescută, atunci aici este necesară calcar — 300-400 g. Dacă planta perenă este plasată în penumbră, există riscul de a-și pierde culoarea. În acest caz, asigurați-vă că gâtul rădăcinii a fost la nivelul solului.
Atenție! În primii ani, lăstarii tineri au nevoie de acoperire pentru iarnă cu lapnik. În toamnă, ramurile nedezvoltate se taie.
Tufele bătrâne se subțiază cu grijă în primăvară. Atunci când sunt utilizate în amenajarea peisajului, gardurile de copăcei se taie în al doilea an de la plantare, la sfârșitul verii fierbinți se taie până la 2/3 din întreaga parte supraterană. Locurile însorite, ferite de vânturile care suflă sunt ideale pentru cultivarea unor bostani frumoși. Tăierea sanitară se efectuează anual, ea constă în îndepărtarea lăstarilor slabi. Soiul este rezistent la boli și dăunători distructivi.
Designerii experimentați folosesc copăcei fără pretenții în plantații individuale, în plantații de grup, în compoziții de arbori și arbuști, în garduri vii și borduri ușoare în creștere.
Protecția împotriva dăunătorilor
Veșnica perenă este prevăzută cu protecție împotriva afidelor și a piadecinei. Pentru a proteja tufa de afidele de afin, se folosesc insecticide eficiente. Afidele sunt eliminate ca urmare a pulverizării preventive cu soluții eficiente. Atacurile de afide duc la zbârcirea frunzelor, ceea ce duce la stricarea decorativității plantei perene.
În altă ordine de idei. Frunzele se usucă prematur și se deteriorează din cauza infecției prin pete fungice. În astfel de cazuri, coroana se pulverizează cu oxiclorură de cupru gata preparată, iar acest lucru se face de două ori în timpul sezonului de vegetație activă.
Nu mai puțin periculoasă este bacterioza de cătină, cauzată de agentul patogen pseudomonas. Acești purtători sunt capabili să provoace cancerul bacterian al plantei, care se caracterizează prin crăpături. Opriți răspândirea bolilor distructive poate tăia rapid ramurile deteriorate. Nici o soluție în acest caz nu are efectul potrivit. Nu merită să permiteți răspândirea bolilor periculoase, pentru a nu pierde perenul veșnic verde.
Avantajele și dezavantajele soiului
Grădinarii preferă să crească o frumoasă barberry pe parcela lor, datorită următoarelor avantaje:
- Decorativitatea — arată frumos chiar și verde în mijlocul plantelor perene din grădină;
- compactitatea tufișului, forma frumoasă a coroanei este pur și simplu ideală pentru utilizarea în designul peisajului;
- Datorită unui sistem de rădăcini puternic dezvoltat, planta perenă este plantată pe pante nisipoase, pentru a consolida pantele;
- Specie rezistentă la îngheț, dar la temperaturi scăzute vârfurile arborelui pot îngheța;
- Rezistă în mod stabil la condițiile de gazonare urbană;
- Varietate rezistentă la secetă, nu necesită udare în căldura zilei;
- Răspunde bine la modelare și la tăierea sanitară;
- are rezistență la boli comune: otrăvire pernicioasă și rugină.
Ca un minus notați următoarea calitate a afinului rezistent — înțepătura soiului, ceea ce creează anumite inconveniente în cultură, din cauza căreia există dificultăți la colectarea și tăierea fructelor.
