Cultivarea pepenilor

În agricultura modernă, se acordă o atenție deosebită culturilor care pot fi folosite ca hrană pentru oameni și pentru furaje pentru animale. Una dintre aceste plante este pepenele. Eficacitatea cultivării sale depinde de respectarea cerințelor agrotehnice.

Pregătirea pentru cultivare

Cultivarea pepenelui necesită un anumit nivel de agrotehnică. Astfel, planta preferă lumina soarelui și reacționează prost la excesul de umiditate. Prin urmare, parcela pentru cultivarea sa ar trebui să fie amplasată pe o poziție ridicată, unde nu se va acumula apă.

Important! Terenul trebuie să nu fie umbrit și trebuie să primească lumina și căldura normală a soarelui.

Știind cum crește pepenele — prin răspândirea largă a viței de vie — este important să alegeți un teren cu spațiu suficient. Dacă vițele sale nu au suficientă distanță pe propria parcelă, ele se vor răspândi pe parcelele învecinate. Acest lucru poate provoca perturbări grave în dezvoltarea altor plante, până la moartea acestora.

Selectarea soiurilor

Este important nu numai să știm cum să cultivăm corect pepenii, ci și să alegem materialul săditor potrivit. Este imposibil să obțineți o recoltă bună fără a selecta soiul potrivit. Acesta nu trebuie să fie doar productiv, ci și potrivit pentru condițiile de cultivare disponibile.

Soiuri care sunt comune în majoritatea zonelor (regiunea Moscovei, regiunea Nijni Novgorod, Pământul Negru Central, Siberia, regiunea Krasnodar, regiunea Rostov, unele regiuni din nord):

• Torpedo;
• Kolkhoznitsa;
• Etiopian;
• Taman;
• Zolotistaya;
• Delano, etc.

Există o serie de soiuri care sunt recomandate pentru cultivarea în condiții de seră:

• Gold of the Scythians;
• Basmul;
• Lada;
• Titovka;
• Krynichanka;
• Dana;
• Zlata;
• Kiyanka, etc.

Predecesori

Este necesar nu numai să știm cum să cultivăm pepeni în teren deschis, ci și să asigurăm rotația culturilor: alternanța corectă a culturilor pe parcelă.

Opțiunea optimă pentru cultivarea pepenilor va fi o parcelă unde înainte a crescut:

• ceapă;
• varză;
• ridiche;
• ierburi perene;
• napi;
• sfeclă roșie;
• fasole.

Roșiile și castraveții nu ar trebui să fie cultivate în apropierea dovleceilor. În schimb, se recomandă să se planteze porumb sau orice verdeață, cu excepția pătrunjelului.

Pregătirea solului

În perioada de toamnă, parcela se sapă bine, apoi se adaugă acolo humus în proporție de 3-4 kg/m2. Solurile argiloase nu sunt potrivite pentru cultivare, dar pot fi ușurate prin introducerea unei jumătăți de găleată de nisip pe metru pătrat de suprafață a parcelei.

Primăvara, este de dorit să se sădească din nou parcela și să se aplice îngrășământ fosfor-potasiu. Imediat înainte de plantarea plantelor, se introduc în sol preparate azotate sau gunoi de grajd semi-fermentat.

După efectuarea tuturor acestor proceduri, parcela este complet pregătită pentru cultivarea pepenilor.

Înmulțire

Cultivarea pepenilor în teren deschis este posibilă prin semințe și răsaduri.

Metoda semințelor

Este necesar să se pregătească în mod corespunzător materialul săditor. Semințele pot fi achiziționate în magazinele specializate de grădinărit sau le puteți obține singuri din fructe. Materialul săditor trebuie să fie cu fructe mari, aceasta este una dintre condițiile pentru o viitoare recoltă cu fructe mari.

Înainte de plantare, semințele trebuie protejate împotriva diferitelor boli. În acest scop, se prepară o soluție de acid boric și sulfat de zinc sau se achiziționează produse specializate. Semințele înainte de plantare se înmoaie în soluție timp de 12 ore.

Important! Când pregătiți semințele pentru însămânțare, folosiți substanțe care nu conțin componente dăunătoare pentru om sau a căror concentrație este minimă.

Pentru ca germenii să fie puternici și prietenoși cu germenii, se recomandă înmuierea lor într-o soluție slabă de permanganat de potasiu. După o oră, semințele se scot și se înfășoară în mai multe straturi de tifon pentru a scufunda nodul într-un recipient cu apă, în timp ce lichidul trebuie să acopere ușor semințele. O dată la fiecare 4-6 ore, semințele se scot din recipient și se aerisesc, apoi se pun din nou în apă.

Durata totală de înmuiere — 12 ore, după care semințele se întind într-un strat subțire și uniform pe suprafața cârpei umezite și se păstrează acolo până la formarea primelor germeni.

Pe parcelă se sapă gropi de plantare mici, cu o adâncime de cel mult 5 cm. În găuri se toarnă o jumătate de cană de cenușă de lemn și 1 linguriță de uree, iar amestecul se amestecă bine. Găurile se udă abundent și cu grijă cu apă încălzită. Când lichidul este complet absorbit în sol, se pun câteva semințe în fiecare gaură de plantare la o distanță de 3-5 cm una de alta. Semințele se acoperă cu pământ și se tasează ușor, dar ferm.

După 1-1,5 săptămâni, pe pat se vor forma primii germeni. Dintre acestea, în fiecare gaură de plantare se remarcă cele mai roase și complet formate, restul trebuie îndepărtate.

Cultivarea răsadurilor

Această metodă presupune transplantarea plantelor în teren deschis nu mai devreme de o lună de la germinarea semințelor. Termenul poate fi ușor redus atunci când se cultivă în tablete și ghivece. Aceste circumstanțe trebuie luate în considerare atunci când se stabilește data începerii plantării.

Amestecul de sol pentru răsaduri trebuie să includă următoarele componente, luate în proporții egale:

• pământ de gazon;
• turbă;
• nisip;
• humus.

Dacă nu este posibil să se obțină o astfel de compoziție, este permisă limitarea la turbă și nisip, dar primul ingredient în acest caz ar trebui să fie mai mult de jumătate.

Important! Recipiente optime pentru plantarea semințelor pentru răsaduri — ghivece de turbă cu un diametru de aproximativ 10 cm.

2-3 semințe sunt plasate într-un pahar la o adâncime de aproximativ 2 cm, iar deasupra se toarnă o cantitate mică de nisip. Amestecul de sol trebuie să fie suficient de umezit.

De asemenea, este permisă cultivarea răsadurilor în cutii comune, dar în acest caz, transplantarea plantelor în teren deschis va fi mai dureroasă.

În primele zile de creștere a răsadurilor este necesar să se asigure o temperatură de +20C în timpul zilei și +15C noaptea, dar imediat după germinarea răsadurilor, această cifră este redusă cu 3-5C. Irigarea trebuie să fie suficientă, dar moderată. Când răsadurile ating o lungime de câțiva centimetri, este necesar să le culegeți, astfel încât să rămână o singură plantă în ghiveci.

Plantarea în teren deschis

Când este timpul să transplantăm plantele în teren deschis, acestea trebuie să aibă câteva perechi de frunze adevărate. Procesul de transplantare se realizează conform următorului algoritm:

Plantele trebuie să fie bine udate.

• Dacă răsadul este cultivat într-o cutie obișnuită, planta este scoasă cu grijă din ea, încercând să nu se deterioreze ghemul de pământ. Ghivecele de turbă sunt așezate în întregime în gaura de plantare.
• Pe site se pregătesc găuri, a căror dimensiune trebuie să coincidă cu dimensiunea bulgărului de pământ, cu ajutorul unei linguri este necesar să le vărsați cu apă încălzită.
• Răsadul este plasat în interiorul găurii astfel încât să se ridice deasupra suprafeței cu 1-2 cm. Orice adâncire este interzisă.
• Se udă cu grijă răsadurile cu apă încălzită, astfel încât ghemul de pământ să fie ușor coborât, dar nu sub nivelul solului. Apoi turnați pământul, încercând să nu acoperiți gâtul rădăcinilor.
• Distribuiți uniform nisipul curățat într-un strat subțire în jurul plantei.

În primele câteva zile după plantare, patul cu plante trebuie acoperit cu un material nețesut (de exemplu, policarbonat).

Se practică modalități alternative de cultivare a pepenilor — pe balcon, în butoaie, cu spaliere etc. În acest caz, îngrijiți plantațiile în același mod ca și pentru plantele din teren deschis.

Îngrijirea plantelor

Este necesar să slăbiți în mod regulat solul pentru a oferi pe deplin oxigen sistemului radicular al pepenilor. Buruienile care interferează cu dezvoltarea deplină a culturii trebuie îndepărtate din sit în timp util. Fructele pepenilor trebuie întoarse în mod regulat, făcând acest lucru cu grijă să nu le smulgeți din viță.

Pentru a preveni contactul fructelor cu solul, este necesar să se pună o mică placă sub ele — astfel se va evita dezvoltarea unor boli și putrezirea culturii.

Informații suplimentare! Pepenele este adesea deteriorat de păsări, de aceea ar trebui să organizați un sistem de respingere la dacha sau pe parcelă.

Udarea

Pepenele, ca cultură de origine estică, nu răspunde, de obicei, bine la umiditate excesivă. Chiar și într-o perioadă secetoasă, două irigări pe săptămână sunt suficiente pentru plantă. Apa trebuie să fie întotdeauna preîncălzită și aplicată direct sub rădăcină.

Udarea cu apă rece și aplicarea acesteia pe suprafața frunzelor este plină de boli care pot provoca o reducere a producției sau pierderea completă a acesteia. În timpul perioadelor cu precipitații prelungite, se recomandă acoperirea pepenilor pentru a evita o acumulare mare de umiditate.

Cel mai bun mod de cultivare a pepenilor este folosirea unui paravan de ploaie, care va împiedica solul să fie saturat de umiditate după ploaie, dar va permite în continuare aceeași cantitate de lumină solară. Pentru udare în acest caz, se recomandă să se construiască un sistem de drenaj, adică să se treacă o conductă direct la rădăcini.

Hrănirea

Dovleacul are nevoie de introducerea în timp util atât de îngrășăminte minerale, cât și de îngrășăminte organice. Dintre prima categorie de preparate, cele mai importante pentru cultură, ca și pentru pepenele verde și toți pepenii, sunt cele care conțin potasiu și calciu. Aceste substanțe se introduc după irigare sau precipitații, cu afânarea ulterioară a solului.

Îngrijirea pepenilor presupune introducerea obligatorie a materiei organice. Aceasta conține azot, potasiu, fosfor, vitamine și oligoelemente.

Se recomandă aplicarea de îngrășăminte organice sub formă de humus, care constă din sedimente vegetale și animale sau gunoi de grajd semidigerat. Din aceste mijloace se prepară soluții concentrate în proporție de 1:5, după care se efectuează o irigare abundentă pentru a se evita acumularea de nitrați dăunători.

Pinteneală

Este necesară ciupirea la timp a plantelor. La vița de vie centrală, procedura se efectuează după a 5-a frunză, iar la vițele suplimentare — după a 3-a frunză din spatele ovarului.

Datorită ciupitului, substanțele nutritive pot fi stocate în interiorul plantei și canalizate direct către fruct. O altă proprietate pozitivă a procedurii este protecția plantelor slăbite împotriva bolilor.

Recoltare

Pepenii din zona de mijloc, a căror cultivare este standard pentru această zonă, se coc în a doua jumătate a verii, la sfârșitul lunii iulie — începutul lunii august. Fructul copt capătă o culoare caracteristică, pe el se formează un model specific și apare un miros plăcut.

Fiți atenți! Recoltarea începe după debutul fazei de maturare completă. Semnul său principal este o bună și ușoară separabilitate a fructului de tulpină.

Cultivarea pepenilor nu diferă aproape deloc de cultivarea altor culturi, cu excepția unor momente specifice. Știind cum se cultivă pepenele, cu agrotehnică normală și condiții meteorologice favorabile, puteți obține cu ușurință o recoltă de înaltă calitate.