Fructul castravetelui în cea mai mare parte este format din apă, de aceea udarea corectă a acestei culturi este importantă, mai ales în perioada de fructificare.
Conținutul
Cum se udă castraveții în câmp deschis
Sfaturi utile privind udarea castraveților:
- Udarea trebuie să se facă de cel puțin 2 ori pe săptămână, iar în caz de căldură — în fiecare zi.
- Ar trebui să se facă dimineața sau seara, când căldura nu a început încă sau s-a domolit deja. Nu se recomandă udarea în timpul zilei, deoarece picăturile de apă, prinse pe frunze și tulpini, pot provoca arsuri.
- Castraveții nu trebuie udați în exces — acest lucru va duce la putrezirea sistemului radicular. Cât de des trebuie udați castraveții depinde de soi.
- Primăvara, când răsadurile abia au fost transplantate în pat, se recomandă să se irige o dată pe săptămână, deoarece castraveții nu au încă nevoie de multă apă, mai ales că nu este încă cald.
Răsaduri de castraveți în pământ
Apă rece
Udarea competentă a castraveților în teren deschis
Există mai multe moduri de udare.
Irigarea prin picurare
Tehnologia a fost preluată de la plantele industriale, unde se folosește un sistem hidroponic. Hidroponia este un design pentru cultivarea plantelor fructifere, în containere speciale cu un sistem de udare. Acest sistem ajută la economisirea spațiului pentru creșterea culturilor.
Varianta de picurare este o irigare a solului cu un sistem special care include o pompă care pompează apa, precum și multe tuburi care duc la plante. Această variantă permite ca umiditatea să curgă uniform în sol.
Costul unui astfel de sistem a fost în ultima vreme foarte ridicat, dar tehnologia modernă, inclusiv cea chineză, îl va face accesibil tuturor.
Avantaje și dezavantaje
-
Udarea este automată. Pompa începe să pompeze apa imediat ce cronometrul începe numărătoarea inversă, iar aceasta ajunge automat la paturi. Această opțiune economisește timp și efort, ceea ce este deosebit de util pentru persoanele în vârstă și pentru cei care nu au suficient timp pentru o grădină de legume.
Dacă instalați un butoi mare pentru irigare, efortul va fi minimizat, chiar și lichidul va trebui să fie reumplut doar o dată pe săptămână.
Sistemul nu are practic minusuri, dar este posibil să se evidențieze complexitatea instalării.
Pentru a lucra va fi nevoie de o pompă, țevi din plastic și conectori pentru acestea. De asemenea, puteți cumpăra un sistem de irigare prin picurare gata făcut, va rămâne doar să îl asamblați. Acestea vin în diferite dimensiuni și ramificații.
Toate materialele pot fi cumpărate în magazinele de construcții și hardware. Costul irigării prin picurare va depinde de numărul de plante la care va fi necesar să se pună țevi. Câte țevi vor fi necesare — depinde de lungimea patului.
- Așezați țevile pe amplasament, în apropierea plantelor, dacă acestea sunt deja plantate. Fixați piesele cu ajutorul unor conectori.
- Faceți găuri în țevi.
- Sistemul de conducte este conectat la pompă. Aceasta poate fi obișnuită și automată (cu un temporizator). Pompa este conectată la o sursă de apă (fântână) sau plasată într-un butoi.
Avantajul unei pompe cu temporizator este că puteți automatiza complet lucrările de irigare.
Important! Este mai convenabil să puneți un sistem de irigare prin picurare atunci când plantele nu sunt încă plantate. Atunci puteți poziționa sistemul așa cum doriți, iar răsadurile să fie plantate direct sub găurile de apă.
O altă modalitate de a realiza o astfel de structură este de a o construi din sticle. Această metodă este mult mai ieftină. Pentru ea trebuie să luați mai multe sticle de plastic, să faceți o mulțime de găuri în gât, să o așezați cu gâtul în jos și să o îngropați. Partea de jos a sticlei este tăiată, iar sticla însăși este umplută cu apă.
Udarea cu fitil
Această opțiune este cel mai des folosită pentru plantele de interior și pe balcoane. Dar pentru castraveții din teren deschis, metoda de alimentare cu apă cu fitil este, de asemenea, adesea folosită.
Irigarea cu fitil este un sistem în care un capăt al unui cordon sau al unei pânze este coborât într-un recipient cu apă, iar al doilea este plasat în pământ, lângă rădăcinile plantei. La nevoie, rădăcinile pompează ele însele apa din recipient prin canal.
- Ușor de instalat și de utilizat. O astfel de variantă poate fi realizată foarte ușor și rapid din materiale improvizate.
- Automatizarea irigării solului. Nu puteți monitoriza cât de multă apă are nevoie planta, deoarece în diferite perioade de creștere și dezvoltare a acesteia (perioada de răsărire, răsaduri, înflorire, fructificare) are nevoie de o cantitate diferită de umiditate.
Cu o astfel de udare, castraveții înșiși vor «controla» cantitatea de umiditate.
Caracteristicile instalației de irigare cu fitil
Pentru instalarea corectă a unui astfel de sistem este important să se acorde atenție la unele particularități, a căror nerespectare va duce la funcționarea necorespunzătoare a sistemului. Acest lucru poate provoca deteriorarea rădăcinilor.
- Este important să reumpleți în mod constant rezervorul de apă cu lichid cald și temperat. Dacă patul este mare, ar trebui să îngropați sau să instalați un butoi de apă în apropiere. Dacă patul este mic, se poate instala o găleată de apă de zece litri. Îngropați recipientul în așa fel încât marginea să fie la același nivel cu solul. Acest lucru este necesar pentru ca rădăcinile să poată pompa liber apa.
- Cel mai bun lucru pentru fitil este să luați o cârpă. Materialul ar trebui să fie puternic, nu este supus putreziciunii. Lățimea benzii de pânză ar trebui să fie de cel puțin 2 cm sau mai mult. Cu cât banda este mai largă, cu atât mai bine va fi irigat solul. Lungimea fitilului trebuie să fie determinată de distanța de la fundul butoiului până la tulpină, ținând cont de faptul că marginea acestuia (aproximativ 10 cm) va fi îngropată.
- Marginea benzii trebuie îngropată lângă tulpină, la o adâncime de aproximativ 10 cm, făcând în același timp în așa fel încât să nu se deterioreze rădăcinile.
Atenție! Este necesar să vă asigurați că apa din recipient și din fitil nu se evaporă. Pentru a preveni acest lucru, butoiul este acoperit cu un capac, iar fitilul este așezat la umbră.
Există multe alte modalități de udare a castraveților. De exemplu, cu un furtun cu găuri, cu sticle de plastic cu găuri, prin stropire și altele, dar toate acestea sunt similare cu cele două anterioare. Iar metodele de udare de mai sus sunt mai simple și mai convenabile.
Pe vreme uscată și caldă, opțiunile automate sunt o soluție excelentă, dar în ploaie, o astfel de udare poate provoca daune. Prin urmare, este important să o limitați.
Modul de udare prin picurare cu ajutorul sticlelor
Apropo, calea de irigare prin picurare cu ajutorul sticlelor este convenabilă pentru aplicarea îngrășămintelor. În acest scop, puteți adăuga cantitatea necesară de îngrășământ în sticla de apă, iar acesta va ajunge în mod uniform direct la rădăcini.
Temperatura pentru udare
Castraveții sunt destul de pretențioși în ceea ce privește temperatura apei. Udarea castraveților în condiții de teren deschis trebuie făcută numai cu apă caldă. În niciun caz nu trebuie să-i udați cu apă rece. Diferența de temperatură din interiorul solului poate duce la o scădere puternică a randamentului și chiar la moartea culturii din cauza hipotermiei. Din același motiv, nu se udă cu furtunul. O presiune puternică a apei reci va ucide germenii, atât cei mici, cât și cei maturi.
Cea mai bună temperatură a apei pentru udare este de +20…+25 grade Celsius. Cel mai bine este ca aceasta să fie aproximativ aceeași cu temperatura solului. Procedura de irigare ar trebui să se facă dimineața.
Semințe: germinare, însămânțare, udare
Castraveții sunt foarte iubitori de apă, întregul lor ciclu de viață este strâns legat de ea. Chiar și plantarea castraveților începe cu înmuierea semințelor. Pentru germinare, este important să urmați următoarele instrucțiuni:
- Semințele sunt dezinfectate cu ajutorul manganului. Pentru a face acest lucru, 1 g de mangan se diluează cu 200 ml de apă. În această soluție, materialul săditor este ținut timp de aproximativ 10 minute, apoi se spală bine.
Important! Pentru ca semințele să germineze rapid și prietenos, se recomandă să le înmuiați în biostimulatori de creștere a plantelor, cum ar fi Epin, Zircon și alții. Această procedură va crește, de asemenea, imunitatea semințelor.
- Este necesar să se înmoaie o bucată de pânză de pânză, să se așeze semințele pe ea. Toate procedurile se efectuează în apă caldă (dar nu fierbinte și nu rece). Cea mai bună temperatură pentru germinarea semințelor este de aproximativ 28 de grade Celsius.
- Acoperiți semințele cu o pungă de celofan sau puneți-le într-un recipient de sticlă, puneți-le într-un loc cald. Acestea vor încolți în 3 zile.
Plantarea castraveților
Când semințele încolțesc, acestea se plantează în ghivece separate sau în teren deschis.
Germenii trebuie udați cu apă călduță (+20…+25 grade Celsius) temperată. Udarea trebuie să se facă în prima jumătate a zilei (până la 12 ore), deoarece solul se usucă. Este important să nu udați prea mult răsadurile, atunci niciun răsad nu va supraviețui.
Hrăniți răsadurile pentru prima dată la 2 săptămâni de la plantare, apoi din nou după 10 zile. După 3 săptămâni până la o lună, plantele pot fi plantate în pământ. Hrăniți castraveții cu cenușă, drojdie, peroxid de hidrogen. Fructele se coc în 1,5-2 luni de la apariția răsadurilor.
Cum să alegeți momentul potrivit pentru plantarea castraveților
Castravetele este o cultură iubitoare de căldură. De aceea, se plantează atunci când aerul și solul se încălzesc suficient.
Temperatura solului trebuie să fie de cel puțin 15-18 grade Celsius. Este important ca temperatura să crească zilnic, astfel încât castraveții să intre rapid în creștere.
Important! Dacă temperatura scade brusc, castraveții trebuie acoperiți cu un material de acoperire sau cu o folie. Sub acesta, căldura și umiditatea vor fi păstrate, iar răsadurile nu vor îngheța. Apropo, în serele realizate din policarbonat căldura este păstrată foarte bine.
Unde se plantează
Plantarea se poate face în teren deschis și într-o seră. Într-o seră sau într-o seră, temperatura este mai mare, astfel încât puteți planta castraveți acolo mai devreme.
Există, de asemenea, metode de plantare verticală și orizontală. Cu metoda verticală, puteți economisi spațiu. Și cu orizontală — distanța dintre puțuri trebuie să fie de aproximativ 60 cm. Atunci când creșteți pe verticală, tulpinile trebuie legate.
Locul pentru această cultură este în mod necesar selectat cald și însorit.
Astfel, udarea nu este deloc o sarcină dificilă, dacă țineți cont de toate caracteristicile structurii, creșterii și dezvoltării acestei plante. Dacă respectați toate regulile de cultivare, cultura vă va mulțumi cu siguranță cu o recoltă bună.
