Planta hibiscus a cucerit de mult timp întreaga lume cu frumusețea și grația sa. Este originară din India și China, dar s-a răspândit în întreaga lume și a prins rădăcini mai ales în locurile cu climă caldă și favorabilă — tropicele, Mediterana, Africa de Nord, Asia și Orientul Mijlociu. Unele specii s-au adaptat la condiții climatice mai aspre și s-au răspândit în Rusia ca plante ornamentale de interior și exterior.
Conținutul
Ce este hibiscusul
Pentru a înțelege bine caracteristicile plantei, pentru a începe să o cultivăm, merită să învățăm totul despre hibiscus: particularitățile îngrijirii, reproducerii, soiurilor.
Genul Hibiscus aparține familiei Malva. În Rusia, este cunoscut mai mult sub numele de trandafir chinezesc. Există aproximativ 300 de specii ale acestei plante, și câte soiuri — exact necunoscut. Și, de-a lungul timpului, acest număr este doar în creștere. În ciuda faptului că multe superstiții sunt asociate cu florile de hibiscus, este adesea numită floarea morții, avertizată împotriva reproducerii în casă, popularitatea plantei este doar în creștere. Felul în care arată hibiscusul, cucerește iubitorii de frumusețe. Efectul său benefic asupra atmosferei din casă a fost dovedit de mult timp.
Descrierea plantei
Diversitatea și frumusețea culturii uimește: o combinație de culori și nuanțe în diferite combinații, forma frumoasă și neobișnuită a florilor, frunzișul grațios.
Hibiscus este o floare de formă simplă, compusă din 5 petale, și poate crea inflorescențe terciare complexe, cu o combinație de 2 sau mai multe culori. Dimensiunea inflorescențelor este, de asemenea, diferită — de la 5 la 30 cm în diametru.
Prin natura sa, hibiscusul este un arbust înflorit sau un copac mic. Poate fi anual și peren, veșnic verde și caduc, de interior și de exterior, domestic și sălbatic. Practic, această plantă este iubitoare de căldură, dar există deja soiuri rezistente la iarnă care sunt capabile să crească și să înflorească la latitudini rusești.
Principalele soiuri de hibiscus și caracteristicile lor
Există mai multe clasificări ale soiurilor de plante. Una dintre ele distinge 3 tipuri principale de hibiscus în funcție de forma sa
Herbacee
Este rezultatul încrucișării hibiscusului roz, roșu și cu frunze ascuțite. Este o plantă perenă care crește în formă de tufă. Se remarcă prin ramurile mari și drepte, frunzele mari și florile de până la 40 cm în diferite culori: alb, roșu, roz, burgund. Într-un sezon crește până la 3 metri. Perioada de înflorire este lungă — din a doua jumătate a verii până la sfârșitul toamnei.
Mai ales strada hibiscus erbacee se distinge prin faptul că în fiecare an paginile sale se pot usca, iar în primăvară este capabilă să lase altele noi. În plus, sistemul său de rădăcini este destul de puternic și, cu perișoare de calitate, poate rezista la înghețuri de până l a-30 ° C.
Arbust
Plantă perenă sub formă de tufiș. Spre deosebire de hibiscus erbaceu, această specie este caducă și crește încet. Înflorește abundent tot sezonul, florile sunt frumoase, multicolore, de dimensiuni medii, până la 20 cm. Particularitatea florilor din multe soiuri este un pistil alungit și stamine luxuriante.
Hibiscus crește până la o înălțime medie de 3 metri, în unele cazuri înălțimea ajunge la 5 metri. Dacă se dorește, se poate recurge la tăiere pentru a forma un copac frumos sau un tufiș de forma dorită. Plantei îi place lumina soarelui, locurile liniștite și retrase.
Fiți atenți! Datorită îngrijirii corespunzătoare, hibiscusul de grădină poate crește și înflori timp de aproximativ 20 de ani. Primele flori pe tufiș apar în anul 3-4 de la plantare.
Hibiscus de copac
Un copac cu un singur trunchi care poate atinge 6 metri înălțime. Se caracterizează prin îngrijire fără pretenții, rezistență bună la iarnă, înflorire abundentă și îndelungată. Frunzele sunt de un verde strălucitor, mari. Florile nu sunt mari, până la 12 cm în diametru, inflorescențele sunt simple sau terci, multicolore. Înflorirea începe la 2-3 ani de la plantare.
Pomul începe să formeze ramuri la o înălțime de jumătate de metru. Pentru a crea o coroană frumoasă, se recomandă ciupirea paginilor, tăierea regulată a ramurilor.
Tot experții disting mai multe soiuri de hibiscus în funcție de țara de origine și de proprietățile de bază:
- Sudan rose, sau Rosalia. Varietatea de origine indiană este populară pe insulele tropicale. Este baza pentru producerea celebrului ceai Carkade.
- Trandafirul chinezesc, sau Hibiscus chinensis. O plantă perenă domestică, răspândită în Rusia. Arbust veșnic verde cu înălțimea de până la 4 m. Florile sunt strălucitoare, de mărime medie, frunzele sunt alungite, lucioase, ușor lipicioase. Înflorirea durează practic tot anul.
Trandafirul chinezesc
Cele mai populare varietăți de hibiscus sunt:
- Hawaiian roșu. Iese în evidență cu flori mari, roșii, cu 5 petale.
- Răspândire galbenă. Originar din Australia. Arbust veșnic verde. Florile sunt galbene, cu un centru purpuriu.
- Scânteie roz. O plantă de tip arbust veșnic verde. Florile sunt mari, de culoare roz moale, cu centru purpuriu și vârfuri ondulate.
- Înaltă. Un arbore veșnic verde de dimensiuni mari. Gama de culori a florilor variază de la galben deschis la o nuanță portocalie intensă, aproape roșie.
Hibiscus
Cei mai populari reprezentanți ai florilor domestice de hibiscus din Rusia sunt considerați soiuri de trandafir chinezesc, plante de stradă (sirian și mlaștină).
Important! Soiurile cunoscute de trandafir chinezesc — Snow Sky, Allure, Dark Night, Tivoli, Carmen Kin.
Soiuri de trandafir sirian — Ardens, Blue Satin.
Propagarea și cultivarea
Propagarea culturii poate fi reprodusă în 2 moduri principale — butași și semințe. La prima vedere, nu este clar cum să crești hibiscus din semințe acasă. Este dificil să găsești material săditor de calitate. Pentru a ajuta veniți în ajutorul magazinelor speciale care au site-uri oficiale. Achizițiile în acest fel sunt mai fiabile, în plus, puteți comanda livrarea prin poștă.
Important! Înmulțirea plantei în acest fel este cel mai bine la începutul primăverii. Apoi, în luna mai poate fi deja plantată în aer liber.
Având semințe bune, trebuie pregătit solul. Un amestec de sol — pământ de gazon cu nisip și turbă — se toarnă în ghivece. Pământul este bine umezit și se însămânțează semințele. Câte semințe se însămânțează într-un recipient depinde de mărimea acestuia. În principiu, 3-5 buc. sunt destul de suficiente. Acestea sunt acoperite cu grijă cu pământ, ușor tasate, acoperite cu o folie sau sticlă pentru a crea un efect de seră. După ce au răsărit primii lăstari, se îndepărtează folia, iar recipientele se transferă într-un loc cald și însorit.
O metodă ceva mai simplă de butași. Butașii sunt selectați din partea superioară a lăstarilor, trebuie să aibă cel puțin 2 internoduri. Crenguțele se pun în apă, se pot adăuga câteva picături de activator de creștere. Se plantează astfel încât nodul inferior să fie strâns acoperit cu pământ. Apoi se udă bine și se acoperă cu un borcan de sticlă. Odată cu apariția frunzelor noi, recipientul este îndepărtat.
Fiți atenți! Pentru plantare se alege un loc cald, însorit, cu soluri ușoare și nisipoase, care să nu fie predispus la udare excesivă.
Îngrijirea constă în udarea la timp, hrănirea și formarea coroanei. Dacă planta începe să se ofilească și să se usuce, merită udată. Trebuie amintit că udarea excesivă poate fi, de asemenea, dăunătoare.
Important! Deseori, petalele se pot ofili din cauza lipsei de îngrășăminte. În acest scop, folosiți îngrășământ cu azot primăvara și îngrășământ cu potasiu toamna.
Proprietăți utile ale culturii
Pe lângă frumusețea sa, hibiscusul este cunoscut în întreaga lume pentru proprietățile sale utile. Este utilizat pe scară largă în bucătărie, farmacologie, cosmetologie.
Toată lumea cunoaște faimosul ceai de carcadă — o băutură sănătoasă și răcoritoare din florile trandafirului sudanez. Acestea conțin aminoacizi, acizi organici, pectină, flavonoide, antociani. Frunzele și fructele de hibiscus sunt folosite și în alimentație, deoarece sunt destul de calorice și bogate în proteine și carbohidrați.
Consumul de hibiscus întărește bine sistemul imunitar, elimină toxinele, tonifică, are un efect pozitiv asupra sistemului cardiovascular, normalizează tensiunea arterială. Datorită acestor caracteristici, devine clar de ce această plantă este atât de apreciată.
Important! Printre contraindicațiile de utilizare se remarcă intoleranța individuală, efectul coleretic, urolitiaza.
În cosmetologie pe bază de hibiscus se fac creme, vopsele de păr.
Boli și dăunători
Hibiscusul este destul de rezistent la boli și dăunători. Dar cu condiții de creștere nepotrivite sau cu o îngrijire necorespunzătoare, riscul de deteriorare a plantei crește.
Principalii factori care provoacă boli ale florii sunt: — boli ale florii:
- udarea insuficientă;
- camera uscată;
- lumina directă a soarelui;
- curenții de aer;
- praf;
- udare excesivă;
- umbrire;
- fertilizarea excesivă;
- transplantarea intempestivă.
Dăunători ai hibiscusului
Cele mai frecvente boli ale hibiscusului:
- Arsurile solare. Se recomandă mutarea plantei într-un loc mai potrivit.
- Cloroza infecțioasă. Tratabilă cu îngrășământ cu chelat de fier.
- Cloroză neinfecțioasă. Spălarea temeinică a frunzelor și a trunchiului ajută.
- Ofilirea vasculară. Se tratează cu agenți antifungici, de exemplu, epin, zircon.
Dăunători care amenință hibiscusul:
- Afidele. Se folosesc Anabisin, Fitoverm, Decis.
- Scutellum. Se tratează cu insecticide.
- Musca albă. Se folosesc preparatele Actara, Spark.
- Acarianul păianjen. Se tratează cu fitoverme, fulger.
Hibiscus — o adevărată mană cerească pentru grădinari. Datorită florilor neobișnuit de frumoase, poate deveni o decorare a oricărei case. Cultura este foarte larg utilizată în designul peisajului, devenind un punct culminant al frontierelor și al paturilor de flori, al parcurilor și lacurilor. Cu alegerea corectă a soiului și aplicarea unor eforturi hibiscus va mulțumi ochiul pentru o lungă perioadă de timp. În plus, au fost dezvoltate noi soiuri ale căror flori pot înflori mai mult de o zi. Aceasta este cheia popularității nepieritoare a acestei culturi.
