Hosta este o plantă care este nepretențioasă și poate crește într-un singur loc timp de mai multe decenii. Procesul de cultivare are loc în teren deschis. Există multe soiuri. Majoritatea hostasilor sunt plante iubitoare de umbră, dar există un număr mic de soiuri care pot crește la soare. Înălțimea maximă este de zece centimetri. Soiurile de frunze variază de la netede la ondulate, de la mate la lucioase.
Culorile au, de asemenea, o varietate bogată și pot fi flori atât de interesante precum albastru sau roz.
Momentul în care plantarea hosta va avea cele mai bune rezultate este primăvara devreme.
Conținutul
Istorie
Hosta Praying Hands a fost înregistrată în 1996 în America. A fost crescută de către crescătoarea Geri Williams. Istoria apariției este necunoscută, dar probabil provine din soiul hosta Fortunei. Numele se traduce prin mâini care se roagă, datorită frunzelor înguste și alungite în sus. Acest soi se remarcă printre alte hostasuri pentru calitățile sale decorative și este un obiect de colecție. Hostasul din grădină poate fi perfect combinat unul cu celălalt. Compozițiile acestor plante arată bine în apropierea corpurilor de apă, pe gazon, de-a lungul potecilor și al bordurilor.
Hosta Praing Hands
Descriere Hosta Praying Hands (Mâini rugătoare)
Hosta Praying Hands este o plantă perenă. În înălțime hosta atinge 35 centimetri, diametrul — 40 centimetri, conform acestor caracteristici hosta aparține grupului de mijloc.
Aspectul acestui soi este caracterizat de forma neobișnuită a frunzelor. Acestea sunt înguste, de culoare închisă, cu un strat de ceară. De-a lungul marginii există o margine galbenă. Frunza este îndreptată în sus, de formă răsucită și curbată, semănând cu mâinile care se întind spre cer în rugăciune. Florile sunt de culoare levănțică deschisă. Înflorește în luna august.
Ca o notă aparte, crește atât la umbră, cât și la soare. Rezistă la îngheț. Într-un singur loc crește mai mult de 20 de ani, dar la fiecare cinci ani plantele trebuie rărite.
Agrotehnica de cultivare
Metode de înmulțire
Hostasul se înmulțește în patru moduri: prin divizare în tufișuri, prin butași, prin creștere din semințe și prin înmulțire vegetativă. Să analizăm mai îndeaproape fiecare metodă.
În altă ordine de idei! Procedura de divizare a tufei se realizează în principal la sfârșitul primăverii sau vara. Timpul necesar pentru ca tufa să crească depinde de mărimea ei. Un tufiș mic va avea nevoie de mai mult timp pentru a crește decât un tufiș de dimensiuni medii.
Înmulțirea vegetativă constă în creșterea unei plante într-o eprubetă. Această metodă este folosită în industrie și este cea mai eficientă și extinsă.
Cea mai laborioasă metodă de înmulțire este cea cu ajutorul semințelor. Semințele trebuie plantate în aprilie. Există o șansă de 70% ca semințele să germineze. Pentru a crește germinația, semințele sunt tratate cu un stimulent de creștere înainte de semănat sau ținute la rece timp de o lună. Înainte de plantare, solul se dezinfectează cu soluție de mangan, recipientele — cu alcool. Se toarnă drenajul în partea de jos a recipientului, apoi solul pregătit.
Udați bine solul și plantați semințele. Recipientele se acoperă cu o folie și se așează într-un loc la umbră, cu o temperatură de +18-25 grade Celsius. În două-trei săptămâni vor apărea primele germeni. Udarea răsadurilor este moderată. Containerele se mută într-un loc bine luminat. Lumina directă a soarelui va dăuna răsadurilor, așa că locul trebuie ales, ținând cont de acest fapt. Odată cu apariția primei perechi de frunze, răsadurile se însămânțează. Solul din noile containere pentru un sfert trebuie să fie format din nisip. Pentru a întări germenii, filmul este îndepărtat din când în când. După o săptămână, filmul poate fi îndepărtat cu totul. Răsadurile sunt scoase pentru scurt timp în grădină, când aerul se încălzește până la +18 grade afară.
Următoarea metodă de reproducere — cu ajutorul butașilor. Esența sa este de a separa un mugure cu rădăcină de o plantă adultă. După aceea, materialul săditor poate fi plantat.
Plantarea în teren deschis
Hosta este plantată în teren deschis la începutul primăverii sau la sfârșitul verii.
Materialul de plantare trebuie să aibă rădăcini elastice și doi-trei muguri. Lungimea rădăcinilor este de aproximativ 12 centimetri.
Important! În cazul în care răsadul este cumpărat înainte de data plantării, acesta trebuie depozitat într-o cameră întunecată la o temperatură de +5 grade Celsius.
Înainte de plantare, alegeți o locație, ținând cont de faptul că frunzele își schimbă culoarea din albastru în verde atunci când plantele sunt expuse frecvent la lumina soarelui. După ce a fost ales un loc potrivit, solul trebuie fertilizat și săpat. Îngrășământul este fie humus, fie compost.
Pentru plantare se pregătesc gropi, a căror adâncime este de 30 de centimetri. Distanța dintre găuri este de 120 de centimetri. O distanță atât de mare este menținută deoarece planta adultă atinge un diametru de 90 până la 130 de centimetri. La plantare, trebuie să se asigure că tulpinile se află deasupra solului. Ulterior, planta se udă, iar rădăcinile se acoperă cu mulci. Scoarța mărunțită sau turba servesc drept mulci. Acoperirea cu mulci este necesară pentru a păstra umiditatea. Udarea se efectuează la fiecare 3 zile.
Hosta Praing Hands
Îngrijirea după plantare
După plantare, hosta se slăbește și se udă regulat. Udarea se efectuează de două ori pe săptămână. Florile cresc în mod activ, astfel încât buruienile din apropierea lor apar rar.
Fiți atenți! Arbuștii sunt udați la începutul zilei. Planta se referă la iubitorii de umiditate și necesită udare regulată. Dacă precipitațiile sunt rare, atunci volumul de udare este mărit.
De trei ori pe sezon, se fac îngrășăminte. Această procedură se efectuează în timpul creșterii, în timpul înfloririi și după înflorire. Sunt potriviți aditivii de azot, potasiu și fosfor. În perioada de toamnă, se utilizează compost și humus.
Fiți atenți! Aplicarea frecventă a îngrășămintelor duce la arsuri.
Plantele sunt perene, cresc într-un singur loc timp de mai multe decenii (mai mult de douăzeci de ani), dar la fiecare cinci ani este necesar să se planteze arbuști.
Toamna, se taie tulpina împreună cu floarea. Frunzele nu trebuie să fie tăiate. Acestea se îndepărtează primăvara, când putrezesc. De îndată ce hosta înflorește, se taie tulpina. Acest lucru este necesar pentru a păstra forța hosta, pe care altfel o va cheltui pentru maturarea semințelor.
Bolile afectează rar planta. Uneori este supusă filostictozei. Boala se caracterizează prin pete maronii. De îndată ce apar astfel de semne, plantele trebuie distruse. Solul trebuie dezinfectat. Alte boli (putregaiul cenușiu, sclerotinia) se tratează cu fungicide.
Tăierea hosta după înflorire
Melcii lasă găuri pe frunze. Pentru a descuraja melcii, îngrămădiți sub tufișuri piatră zdrobită sau coji sparte. Pentru a combate insectele, se folosesc insecticide.
În regiunile cu climă temperată, plantele sunt acoperite pentru iarnă. Înainte de aceasta, floarea este pregătită pentru perioada de iarnă, în acest scop, solul este mulcit cu iarbă, rumeguș și turbă. Primăvara, mulciul nu se îndepărtează, deoarece atunci când putrezește, planta va primi îngrășăminte organice. Tufele vor rezista mai bine iarna datorită faptului că frunzele nu au fost tăiate. Ramurile de conifere servesc drept adăpost.
Important! Peliculele nu se acoperă, deoarece mediul de sub ele nu permite plantelor să respire și favorizează apariția dăunătorilor.
Avantajele și dezavantajele soiului
Avantajele varietății de hosta Preying Hands sunt: — Varietatea de hosta este o plantă de tip «Preying Hands»:
- lipsa de pretenții;
- rezistență la îngheț;
- poate crește atât la umbră, cât și la soare;
- forma neobișnuită a frunzelor.
Dezavantajele soiului de hosta Preying Hands:
- iubitoare de umiditate;
- aparține raselor rare.
Așadar, hosta Preing Hands se deosebește de alte soiuri prin forma neobișnuită a frunzelor și aparține unor specii rare. Planta are, de asemenea, toate avantajele familiei hosta: rezistență la îngheț, nepretenție, fără pretenții în îngrijire și este rar expusă la diverse boli.
