În orice persoană, magnolia înflorită provoacă fascinație și fascinație autentică. Frumusețea unui mugur luxos și delicat provoacă o asociere cu o orhidee aerisită, ale cărei flori sunt similare cu magnolia. Istoria sa datează de acum 140 de milioane de ani î.Hr., în acele vremuri străvechi când turmele de dinozauri sălbatici cutreierau pământul. De-a lungul mileniilor, au apărut noi soiuri de plante de magnolie.
Conținutul
Descriere și istoria originii
Până în secolul al XVIII-lea, în Europa nu se știa nimic despre magnolie. Planta creștea în America de Nord în văile râurilor și în pădurile umede. La începutul secolului al XIX-lea, faimosul călător și botanist francez Charles Plumier a adus din America o mostră a unui copac uimitor, cu flori uriașe și o aromă incredibilă.
Planta a fost numită «maniol» în onoarea lui Pierre Maniol, profesor de botanică și prieten al descoperitorului magnoliei.
Descriere a «portretului» botanic al magnoliei:
- Arbust sau copac înalt, cu frunze persistente sau caduce;
- Scoarța copacului este de culoare cenușie cenușie sau maro. Textura scoarței poate fi netedă, solzoasă sau fin canelată;
- Frunzele sunt de culoare verde închis, mari, de formă ovală rotunjită;
- Florile de magnolie sunt ovoidale, de dimensiuni mari, de culoare albă, crem sau roz, cu un parfum puternic;
- După înflorire, se produce un fruct cu semințe sub forma unei frunzulițe asamblate în formă de intestin cu semințe triunghiulare de culoare neagră. Fructele au un aspect ornamental atractiv.
Odată cu debutul zilelor călduroase, înfloresc florile parfumate de magnolie, atât de apreciate pentru frumusețea și parfumul lor de neuitat. În plus, florile, frunzele și fructele conțin o cantitate mare de uleiuri esențiale folosite ca agent antiseptic, precum și pentru diverse boli ale organelor interne.
Soiuri și varietăți
În prezent, registrele botanice înregistrează 210 specii varietale ale familiilor de magnolii, care sunt împărțite în următoarele grupe:
- Plante cu frunze de foioase. Copacii, ca toate celelalte plante cunoscute, își pierd frunzele toamna. Reprezentanții acestui grup sunt mai bine adaptați la frigul iernii.
- Plantele veșnic verzi. Plantele din al doilea grup nu sunt absolut deloc adaptate la temperaturi scăzute și pentru cultivarea lor într-un alt climat sunt necesare sere și sere.
Floarea de magnolie este apreciată în primul rând pentru frumusețea sa rafinată și aroma parfumată a florilor, pentru caracterul său ornamental. Toate plantele cu flori sunt foarte frumoase și foarte diferite. Magnoliile se diferențiază prin soiuri.
În ratingul de popularitate a soiurilor de magnolii sunt următoarele specii:
-
Magnolia tulipana (denumire latină: Magnolia x soulangiana). Cultivată inițial în regiunile sudice ale Franței. O varietate hibridă arbustivă, care atinge înălțimi de până la 5 metri în zonele sudice. Magnolia lalelelor este considerată, pe bună dreptate, «regina» printre plantele cu flori frumoase. Planta își datorează poziția de lider florilor sale neobișnuit de mari, care ating până la un sfert de metru în diametru. Forma florilor este în formă de ghiocel, cu petale de diferite culori: de la roz moale la roșu-violet. Ocazional, există exemplare cu petale albe. Frunza arborelui este ușor alungită, obovată și are o lungime de până la 15 cm. Planta înflorește chiar și atunci când nu are încă frunze sau simultan cu acestea. Metoda de reproducere — plantarea de semințe stratificate, butași sau ramuri de lăstari laterali ai plantelor. După înflorire, fructele apar pe ramuri, sub formă de frunzulițe adunate de nuanțe roz-violet. Planta se plantează cel mai bine în zone luminoase sau ușor umbrite. Răsadul trebuie să fie protejat de curenți de aer;
Magnolia tulipana
Magnolia Cobus
Magnolia Brooklyn magnolia
- Magnolia acuminate (denumire latină: Magnolia acuminate). Acest soi este cunoscut sub denumirea de «Copac de castraveți». Soiul își datorează numele neobișnuit fructelor sale mici, care seamănă cu forma binecunoscuților castraveți. Cu excepția faptului că, spre deosebire de omologii lor verzi, fructele copacului castraveți sunt de culoare roșie. În mediul natural, copacul crește în zonele muntoase, în pădurile de foioase, pe malurile râurilor de munte și atinge dimensiuni gigantice. Există exemplare cu o înălțime de 30 de metri și o coroană întinsă de aceeași mărime. După ce frunzele se desfășoară, planta este acoperită de numeroase flori mari, de până la 8 cm, în formă de clopot, de nuanță galben-verzuie. Arborele crește bine pe soluri umede. Se pretează la soluri acide și alcaline. Soiul este rezistent la îngheț și crește rapid.
Toți acești membri ai familiei Magnolia sunt foarte ornamentali și sunt apreciați pentru frumusețea lor de neuitat. Magnolia este, de asemenea, apreciată pentru uleiurile esențiale prezente în fructele sale coapte, frunzele verzi și florile parfumate. În medicină, uleiurile sunt folosite ca antiseptic natural, pentru boli digestive, hipertensiune și reumatism. Fructele plantei au o mare valoare terapeutică. Ele conțin uleiuri grase cu un întreg complex de acizi nesaturați: arahidian, linolenic, steraric și alte substanțe utile. Scoarța, frunzele, florile, fructele — toate aceste frumoase daruri ale magnoliei sunt folosite în mod tradițional în scopuri medicinale.
Plantare, cultivare și îngrijire
Pentru ca magnolia plantată să înflorească și să se transforme într-o frumusețe înfloritoare, grădinarii casnici trebuie să urmeze reguli agrotehnice simple pentru cultivarea acestei frumoase plante.
Instrucțiuni pas cu pas pentru plantare:
- La începutul primăverii, răsadurile de magnolie se plantează în găuri pregătite de 100x100x100 cm;
- Găurile sunt umplute cu pământ nutritiv cu componente de turbă, nisip și gazon în proporție de 2:0,5:1;
- Răsadurile sunt foarte iubitoare de umiditate, dar nu se recomandă udarea excesivă;
- După plantare și udare, mulciți răsadurile și slăbiți periodic solul.
În primul an, planta are o creștere slabă și abia în iulie apar primele frunze, iar în august-septembrie are loc o creștere mai activă a răsadului.
În timpul iernii, pomul trebuie acoperit cu lapnik sau înfășurat în saci. Acest lucru se face pentru ca mugurii de flori și crengile tinere să nu fie deteriorate.
Tăierea formativă este contraindicată pentru magnolii, planta își pierde decorativitatea și are nevoie de mult timp pentru a se recupera. În timpul tăierii sanitare este necesar să se îndepărteze ramurile uscate și deteriorate, iar locurile tăiate trebuie unse cu lac de grădină.
În primăvara următoare, răsadurile sunt «hrănite» cu îngrășăminte organice cu adaos de uree și nitrat de amoniu diluat în apă. Magnolia este o plantă iubitoare de umiditate, norma de udare pentru fiecare copac este de 40 de litri. Plantei îi place solul afânat, așa că solul din cercul limitrof este afânat până la o adâncime de 20 cm și neapărat mulciți cu turbă sau compost.
Astfel de metode agrotehnice simple de creștere a magnoliei vor fi cheia creșterii cu succes a acestei plante frumoase și uimitoare.
Grădinarul poate admira primele flori de magnolie în câțiva ani. O plantă plantată cu semințe poate înflori în 10-14 ani, soiurile hibride vor mulțumi cu înflorirea lor în al 4-lea sau al 5-lea an de viață.
Trebuie să ne dăm seama! O înflorire luxoasă este o recompensă pentru grădinar pentru grija, răbdarea și mâinile sale harnice.
Boli și dăunători
Marele rău adus magnoliei este cauzat de diverse rozătoare: cârtițe și șoareci. Acestea distrug sistemul radicular al plantei și îi subminează rădăcinile. Dacă trunchiul este deteriorat, rana se tratează cu o soluție de fundazol.
Dacă planta este afectată de înghețurile de primăvară, pe frunze poate apărea putregaiul cenușiu. O altă boală este otrăvirea, care afectează frunzele tinere. Frunzele afectate trebuie îndepărtate, iar planta tratată cu cupru.
