Mierea de munte este cel mai căutat rezultat al apiculturii. Adevărata miere de munte are proprietăți cu adevărat terapeutice, include o cantitate incredibilă de substanțe și elemente valoroase. Beneficiile produsului sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, este folosit în medicina populară și tradițională.
Mierea este obținută dintr-o varietate de plante, melifere în acest caz de la 3 la 6, sau chiar mai multe. Ierburile, copacii, arbuștii (melisa, păducelul, cimbrul, salcâmul, cireșul, măceșul) servesc drept melifere.
Mierea de altitudine este colectată de albine din plantele cu flori care cresc exclusiv în zonele muntoase. Mierea alpină, care, în afară de aroma sa delicată, are o colecție unică de proprietăți utile (tratamentul aterosclerozei, al bolilor de ficat și de stomac). Merită să menționăm Mountain Tian Shan, a cărei miere este deosebit de utilă pentru bolile oculare, problemele ginecologice, gastrita și ulcerul gastric. Mierea de Tian Shan are un gust plăcut și ușor și o aromă florală pronunțată.
Plantele de munte înalt care cresc departe de acumulări chimice, gaze, substanțe nocive sunt ecologice, utile și naturale (unele plante melifere cresc la o altitudine de peste 2000 de metri). Recoltarea mierii începe în primăvară.
Conținutul
Gustul și culoarea mierii de munte
În funcție de localizarea munților, de altitudine și de plantele care cresc acolo, culoarea, gustul și consistența mierii de munte pot diferi semnificativ. Singurul lucru este gustul mierii — ireal de subtil, intens fructat, floral, acesta devine cu siguranță un atribut al oricărui soi.
Principalele caracteristici ale mierii:
- culoarea mierii poate fi incoloră, albă, lăptoasă, galben deschis, galben închis, aurie, pai și chiar maro;
- aroma este strălucitoare, intensă, dominată de mirosul unei singure flori specifice, în cele mai multe cazuri păducel;
- consistența este destul de groasă și groasă, mierea se cristalizează rapid, un produs lichid este cel mai probabil un fals.
- gustul este acrișor, intens dulce, ușor îmbâcsit, cu o amărăciune și o aciditate pronunțată, dar foarte potrivită;
- transparența produsului este un indicator al prospețimii.
Varietatea muntenegreană se caracterizează printr-o cristalizare lentă (candidoză).
Varietatea muntenegreană de miere de munte
Compoziția mierii de munte
Mierea de munte este un complex de microelemente și substanțe nutritive derivate din nectarul plantelor sălbatice și din polen.
Compoziție: proteine (0,5%), carbohidrați (72%), fructoză (39%), glucoză (36%), apă, polizaharide, cenușă, materie organică și zaharoză. Nu există grăsimi în compoziție.
De asemenea, vitaminele B, C, E, acid nicotinic, biotină, enzime, compuși minerali: Fe, Ca, K, P, F, Ni, Cu și altele.
Valoarea calorică — 290 kilocalorii la 100 g.
Proprietăți utile
Are proprietăți calmante, antiseptice, tonice și antiinflamatoare. Recomandat pentru cistite, conjunctivite, răceli, normalizează procesele metabolice ale organismului, elimină toxinele și toxinele.
Mierea de munte se vinde în cantități mici, ceea ce o face și mai valoroasă.
Important! Proprietățile utile ale mierii de munte sunt condiționate de creșterea albinelor la altitudini mari, cu aer curat din punct de vedere ecologic.
Mierea de munte, datorită calităților sale unice:
- garantează buna funcționare a tractului gastrointestinal;
- distruge microorganismele patogene;
- favorizează procesul de regenerare a țesuturilor;
- stopează inflamațiile la nivelul bronhiilor și al gâtului;
- combate insomnia;
- previne stresul, nevrozele;
- combate anemia;
- crește apărarea organismului;
- îmbunătățește sistemul cardiovascular;
- pentru diabetici servește ca înlocuitor al zahărului.
Atenție! Mierea este asimilată de organism în proporție de peste 95%.
Efectul farmacologic al mierii se explică prin conținutul de biocatalizatori și fitoncide. Fiecare microelement, luat separat, și există cel puțin 30 dintre ele în miere, un anumit efect pozitiv asupra organismului uman. De exemplu, fierul este necesar pentru buna funcționare a măduvei osoase, iar magneziul susține sistemul nervos.
Apropo, medicii recomandă ca atunci când folosiți mierea să nu o progl atați imediat și să o lăsați să se dizolve treptat în gură, deoarece acizii organici care intră în compoziția sa, afectează favorabil procesele de secreție a sucului, — și a bilei (în special în colecistită).
Important! Se preferă mai mult o varietate de miere din plante, deoarece produsul obținut dintr-o singură miere de albine are un indice de «utilitate» mai mic.
Contraindicații și efecte nocive
Mierea — un deliciu îndrăgit atât de adulți, cât și de copii, se folosește atât în forma sa naturală, cât și ca aditiv (produse de patiserie, terci), la o răceală nu poate fi nimic mai bun decât o cană de lapte cald cu miere. Dar acest deliciu gustos are contraindicațiile sale.
Beneficiile și efectele nocive ale mierii
Mierea de munte contraindicată în:
- Intoleranță individuală la produsele apicole;
- alergii la polenul plantelor;
- sub vârsta de 5-6 ani, deoarece copiii au funcțiile hepatice subdezvoltate.
Cu prudență se recomandă administrarea la femeile însărcinate și la insulino-dependenți (nu mai mult de 40 g. pe zi)
Atunci când se utilizează nu mai mult de 100 g. pe zi și în absența contraindicațiilor, mierea este practic inofensivă, cu excepția câtorva nuanțe:
- Ö favorizează apariția cariilor, și mult mai rapid decât zahărul obișnuit sau bomboanele, pentru a căror prevenire medicii recomandă o clătire temeinică a cavității bucale cu apă după fiecare utilizare;
- Ö mierea consumată pe stomacul gol activează întregul sistem digestiv, iar dacă nu este consumată în decurs de o jumătate de oră, insulina începe să fie produsă mai rapid, ceea ce are un efect foarte negativ asupra sănătății.
Important! Mierea adăugată în apă clocotită este periculoasă pentru sănătate, deoarece contactul dintre ele favorizează eliberarea de metiloxifurfural.
Efectul terapeutic al mierii va deveni vizibil odată cu utilizarea regulată a 1 linguriță pe zi. Aceasta este doza recomandată pentru adulți. Nu spălați produsul cu lapte fierbinte sau ceai, băutura trebuie să fie caldă și este mai bine să nu beți deloc miere.
Miere de tei de munte
Mierea de tei de munte este produsă de albine din nectarul florilor de tei, care este numită regina plantelor melifere datorită calităților sale melifere ridicate.
Notă. Albinele produc până la 16 kg de miere de la o singură plantă înflorită.
Caracteristicile mierii de tei reale:
- culoare — practic incoloră, în cazuri rare ușor gălbuie;
- consistență — groasă, până toamna mierea va fi zaharisită;
- aromă — fină, plăcută; produs cu amărăciune — fie de calitate inferioară, fie falsă.
Mierea de tei de munte, pe lângă aroma catifelată, are multe calități utile: combate perfect temperatura ridicată a corpului, infecțiile virale, tonifică organismul. Indispensabilă mierea de tei în tratamentul proceselor inflamatorii ale căilor respiratorii, rinichilor, cu răni supurante, arsuri. Este un expectorant natural, ajută în cazul tusei uscate.
Miere de tei de munte
Condiții de păstrare
Cristalizarea rapidă este un dezavantaj semnificativ al mierii, însă nu afectează calitățile utile. Mierea se depozitează în vase de sticlă.
Temperatura optimă de depozitare este de +5-7 grade. Scăderea acesteia la minus 30 și creșterea la 40 de grade afectează negativ proprietățile mierii de munte.
Important! Încălzirea la peste 50 de grade face ca produsul să fie complet inutil, proprietățile sale medicinale sunt distruse, iar valoarea sa nu va fi mai mare decât cea a siropului de zahăr.
Depozitarea în aer liber crește riscul de acidificare, în special la umiditate ridicată (peste 60%).
Dacă este depozitată corespunzător, mierea nu se strică și își păstrează calitățile utile un număr mare de ani.
Fapt interesant. Mierea a fost descoperită la deschiderea piramidei lui Tutankhamon, iar caracteristicile sale gustative nu diferă de cele proaspete.
Mierea de munte de înaltă calitate poate înlocui un întreg arsenal de medicamente în afara sezonului, atunci când este depășită în mod regulat de răceli și boli virale. Acesta este un produs unic, a cărui eficacitate nu este negată nici de medicina populară, nici de cea oficială.
