Planta de îngheț caucaziană: descriere, proprietăți și utilizare

Înghețul este o plantă perenă din genul Helleborus (Helleborus), un reprezentant al familiei buttercup (Rununculaceae). Popularitatea pe scară largă ca floare de grădină a câștigat în vremurile Imperiului Roman. Cultura este bine cunoscută în regiunile centrale, sudice și estice ale Europei, în vestul Asiei. În condiții naturale, iarba de îngheț se găsește în pădure, pe terenuri pietroase, la poalele munților, în pajiști. Cele mai multe specii ale culturii sunt enumerate în Cartea Roșie.

Descriere

Iarba de ger este o plantă erbacee veșnic verde, rezistentă la îngheț, a cărei unicitate este particularitatea de a înflori iarna. Datorită acestei distincții, iarba de ger este cunoscută sub numele de trandafirul de Crăciun sau trandafirul lui Hristos. În plus, se crede că această floare este capabilă să vindece multe boli.

Această plantă este foarte frumoasă și delicată. Florile de gheață sunt ușor căzute, mari (aproximativ 10 cm în diametru). Există specii de diferite culori: alb, galben, crem, verzui, roz, roz, roșu, burgund.

Deosebit de frumoase sunt florile cu dungi negre sau cu un centru contrastant. Frunzele ierbii sunt rezistente, dense, de un verde strălucitor. Ele își păstrează culoarea și forma aproape un an întreg. Primăvara, frunzele bătrâne se usucă treptat, dar frunzele tinere cresc pentru a le înlocui.

Înflorirea gerului începe la sfârșitul lunii decembrie — ianuarie și durează practic până în vară. O calitate pozitivă a florilor este capacitatea lor de a nu se ofili după perioada de înflorire. Ele sunt ușor uscate, palide, dar își păstrează forma și rămân pe tufă. Semințele, în același timp, se coc și se varsă.

Important!!!! Toate varietățile de iarbă de ger sunt otrăvitoare. Această nuanță importantă trebuie luată în considerare înainte de a planta o floare în grădina dumneavoastră.

Soiuri de iarbă de ger

Genul frostbite are aproximativ 20 de specii. Cele mai comune dintre ele:

• Gerbură neagră (Helleborus niger). O specie de plantă populară pentru designul peisagistic. În natură, este distribuită pe o suprafață mare, din Germania până în Balcani. Florile sunt mari — 8-12 cm în diametru, de culoare alb-roz. Tulpinile de flori sunt înalte — până la 60 cm. Frunzele sunt de culoare verde închis, mari. Specia se remarcă prin rezistența ridicată la ger — până l a-35 grade Celsius. Începe să înflorească la sfârșitul lunii martie-începutul lunii aprilie.

Cele mai renumite soiuri de îngheț negru:

Potter`s Whill. Particularitatea soiului este albă ca zăpada, flori foarte mari — până la 12 cm.

1. Louis Cobbett. înflorește flori roz strălucitor pe tulpini de culoare burgundă.
2. Praecox. Un soi timpuriu, înflorește în noiembrie cu flori frumoase și delicate de culoare roz.

• Gerul caucazian (Helleborus caucasicus). Habitat — zone muntoase din Caucaz, Turcia, Grecia. Tolerează excelent cele mai severe înghețuri. Înflorește din aprilie până în iunie. Tulpinile de flori sunt înalte — până la 50 cm. Florile sunt ușor căzătoare, mari — până la 10 cm în medie, de culoare verzuie sau gălbuie. Cea mai otrăvitoare specie de ger.
• Gheața puturoasă (Helleborus foetidus). Varietatea este considerată a fi originară din Europa de Vest. Se distinge printr-o aromă nu foarte plăcută și o formă decorativă originală a frunzelor. Tulpina florală crește până la 80 cm înălțime, acoperită din abundență cu flori mici sub formă de clopoței. Are o bună rezistență la iarnă, rezistență în condiții de secetă. Binecunoscuta varietate ornamentală de îngheț puturos Wester Flisk — se caracterizează prin ramuri și inflorescențe roșii.
• Înghețată roșiatică (Helleborus purpurascens). Specia este comună în Ungaria, România, Ucraina. Frunzele florii sunt mari, partea superioară de culoare verde închis lucios, cea inferioară mată cu o nuanță albăstruie. Florile sunt mici — până la 4 cm, petalele sunt purpurii în exterior, verzui în interior. Perioada de înflorire este aprilie.
• Gheața orientală (Helleborus orientalis). Habitat — Turcia, Grecia, Munții Caucaz. Plantă joasă — până la 30 cm. Flori de mărime mijlocie — până la 5 cm în diametru, de culoare alb-violet frumos. Frunzele sunt cărnoase, de culoare verde bogat, predispuse la atacuri fungice.

Gheața puturoasă (Helleborus foetidus)

Cele mai populare varietăți de gerbură de est sunt: Helleborele de ger:

• Anemona albastră. O plantă frumoasă, cu flori delicate de culoare mov.
• Rock`n`Roll. Principala diferență a soiului este reprezentată de florile cremoase cu dungi roșii.
• Seria Lady. Un soi unic, a cărui caracteristică principală sunt florile de 6 culori diferite pe un singur tufiș.

Plantarea și cultivarea ierbii de îngheț necesită îndeplinirea anumitor condiții. Iarba de ger preferă o penumbră ușoară, un loc ferit de vânt și de curenți de aer. Solul fertil cu aciditate neutră este foarte potrivit pentru plantarea plantei. Iarba de ger se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Această cultură nu tolerează bine transplantarea, crește încet. Atunci când crește din semințe, planta înflorește în al 4-lea an de la plantare.

Sfat. Pentru a colecta semințe, puteți lega florile ofilite cu o bucată de pânză. După coacere, semințele vor răsări în punga creată. Astfel, puteți facilita colectarea materialului și nu îl veți lăsa să cadă în pământ.

Proprietăți ale culturii

Înghețata este o plantă medicinală care a căpătat o largă utilizare, atât în medicina populară, cât și ca componente ale preparatelor medicinale tradiționale.

Ar trebui să fie reținută! Iarba de ger este o plantă otrăvitoare, utilizarea sa necorespunzătoare poate avea un efect dăunător asupra sănătății.

Doar anumite specii de moroșenesc pot fi folosite ca plantă medicinală: iarba moroșenescului caucazian, precum și moroșenul roșiatic și negru.

Există multe dezacorduri pe tema a ceea ce vindecă iarba de moroșen și dacă utilizarea ei este mai benefică sau dăunătoare.

Această cultură are, fără îndoială, proprietăți pozitive:

• Curăță organismul, elimină toxinele și toxinele, normalizează sistemul digestiv.
• Se folosește în preparatele pentru tratamentul gutei — elimină sărurile.
• Favorizează digestia proteinelor și a carbohidraților.
• Crește imunitatea.
• Are un efect coleretic.
• Ajută la vindecarea răcelilor.

Cu ajutorul mijloacelor pe bază de ger se pot trata bolile respiratorii, normalizează activitatea sistemului cardiovascular, îmbunătățește circulația sângelui. Unguentele, care conțin morosnik, pot vindeca bolile articulare: reumatism, poliartrită, osteocondroză.

Recent, această plantă este folosită ca bioaditiv, se recomandă administrarea ei pentru pierderea în greutate. Datorită efectului diuretic pronunțat, un astfel de remediu contribuie la pierderea în greutate, dar, deoarece morcovul este o floare otrăvitoare, trebuie folosit cu atenție. În nici un caz nu se poate combina utilizarea infuziei de moroșene cu laxative — cu organismul este spălat rapid potasiu.

Moroșnița are un efect diuretic

Indicații pentru utilizarea plantei — un vârf de cuțit de pulbere se toarnă în două linguri de apă și se bea pe stomacul gol cu o jumătate de oră înainte de mese. În acest caz, este necesar să se monitorizeze starea organismului, în cazul unei stări de sănătate precare, cursul pierderii în greutate este în mod necesar oprit.

Contraindicații — intoleranță individuală, vârsta sub 12 ani, diabet, boli de stomac. Supradozajul medicamentului contribuie la excreția de calciu din organism, duce la un stres suplimentar asupra inimii. În astfel de cazuri, administrarea medicamentului nu poate vindeca, ci agrava boala.

Boli și dăunători

Iarba de ger este destul de des supusă înfrângerii:

• De către virusul petelor inelare. Boala nu este tratată. Plantele afectate sunt îndepărtate și distruse.
• Falsul odorizant. Părțile bolnave se îndepărtează, tufele se tratează cu mijloace speciale: Previcur, Ridomil Gold.
• Antracnoza de îngheț. Frunzele afectate sunt tăiate. Trebuie redusă aciditatea solului, planta este tratată cu preparate de cupru.
• Melci și melci. Umiditatea este redusă, dăunătorii sunt colectați manual.
• Afidele. Se folosește o soluție de săpun, în cazuri mai grave se pot folosi preparatele Actara, Iskra, Komandor.

Recoltarea înghețului

Rădăcina de degerături este folosită ca remediu medicinal. Planta se colectează și se recoltează vara, după inseminare. Planta se dezgroapă, se scutură cu grijă de pământ. Rădăcina se taie cu grijă, se spală cu apă rece. Înmuierea nu merită — substanțele utile dispar. Se curăță spinările, se îndepărtează părțile deteriorate. Materiile prime pregătite sunt uscate la o temperatură care nu depășește 45 de grade.

Pe o notă laterală. Rădăcinile uscate sunt zdrobite cu o mașină de măcinat cafea până la o pulbere omogenă. Substanța rezultată este plasată într-un recipient de sticlă uscat, care este închis cu grijă. Pentru siguranță, puteți lipi o etichetă cu numele plantei.

Iarba de îngheț este o floare frumoasă care încântă ochiul în perioada în care toată natura se stinge. Ea aduce cu florile sale puțină căldură și soare în zilele reci. Pe lângă atractivitatea exterioară, această plantă are proprietăți utile pentru organismul uman. Dar atunci când se folosește un remediu medicinal pe bază de ger, este necesar să nu uitați despre precauții și în niciun caz să nu îl folosiți în cantități mari.