Kalgan (uneori există o ortografie greșită «kolgan») — o plantă din cele mai vechi timpuri cunoscută ca un remediu medicinal excelent care ajută la multe boli ale tractului intestinal. Această plantă este superioară medicamentelor moderne, cum ar fi aspirina sau penicilina, în ceea ce privește efectul său terapeutic.
Conținutul
Descriere
Un alt nume bine cunoscut al ierbii calcanului, folosit de obicei de grădinarii amatori în limbajul comun, este lupchatka sălbatică. În aparență, această cultură ar trebui să arate ca un tufiș înflorit dens, cu inflorescențe de un roșu-galben aprins, al cărui miros poate fi comparat doar cu parfumul trandafirilor. Baza sa este o rădăcină groasă care crește pe orizontală și care se descompune într-o multitudine de rădăcini mici.
Rizomul este acoperit de o tulpină groasă, dreaptă și ușor filamentoasă, cu o înălțime de aproximativ 25-50 de centimetri. Înflorirea acestui soi de plantă medicinală durează aproape tot sezonul (de la sfârșitul lunii mai până la începutul lunii septembrie). Fructele sale se coc până la mijlocul verii, la aproximativ 3 săptămâni de la începutul înfloritului.
Descrierea culturii este completată de florile delicate care cresc pe pediceluri relativ lungi, acoperind din abundență ramurile întinse.
De asemenea, este cunoscut faptul că acest soi are mai multe denumiri, și anume: dubrovka, ulm-grass, picior de gâscă, vierme și altele.
Unde crește iarba kalgan? În cea mai mare parte este în Caucaz, în Urali și în Siberia.
Fiți atenți!!! Zonele specifice în care lapchatka este foarte frecventă sunt pășunile, pajiștile, luminișurile, precum și zonele de-a lungul iazurilor, lacurilor, râurilor și a altor corpuri de apă naturale.
Nu este neobișnuit ca Kalganul asemănător cu trandafirul să crească în zonele muntoase înalte (cel mai adesea pe stânci).
Specii și metode de reproducere
În Rusia există cel puțin 150 de specii de lapchatka, dar cele mai comune sunt următoarele
- Ceaiul Kuril.
- Kalgan sălbatic cu picioare drepte Kalgan.
- Duchenea nepaleză (alte nume ale ierbii sunt indian, acoperit de sol, fără tulpină).
Ceaiul Kuril (se mai poate numi și ceai cu cinci frunze) este un arbust înalt de aproximativ un metru, cu frunze moi la atingere și flori frumoase albe sau galbene. Fructele ceaiului cu cinci frunze seamănă cu niște butoni mici de o nuanță roșie-maronie la maturitate.
Diferite specii de duchennea (numită în mod obișnuit căpșună falsă) sunt plante perene care acoperă locul cu un covor ierbos continuu. Boabele lor sunt de culoare roșu aprins, iar după înflorire formează fructe mici de culoarea rubinie.
Kalgan se deosebește de alte soiuri prin rizomul său destul de gros și prin aroma inimitabilă a florilor sale.
Această plantă se înmulțește prin metode tradiționale: semințe pentru răsaduri, divizarea tufelor, butași și ramuri mici. Caracteristicile fiecăreia dintre aceste metode în mai multe detalii:
- Semințele de iarbă Kalgan sunt colectate la sfârșitul sezonului de vară, iar însămânțarea lor poate începe în anul următor.
- Pentru înmulțirea prin metoda diviziunii, se selectează tufișuri, pe care se ofilesc mugurii înmuguriți (această metodă este potrivită pentru orice perioadă de vegetație).
- Butașii trebuie să fie luați imediat cu sosirea căldurii de vară, după ce în prealabil s-au tăiat scoabe din creșterea de anul trecut.
- Ramificarea este cel mai simplu și mai eficient mod de a înmulți calgana și este foarte populară printre grădinarii amatori.
Pentru a o pune în aplicare, este suficient să alegeți un lăstar preferat, să îl tăiați cu grijă cu un cuțit și apoi să îl aplecați cu grijă la pământ. Locul tăieturii trebuie fixat cu un știft pregătit în prealabil, iar apoi presărat cu grijă cu pământ. Imediat după ce ramura îndoită își are propriile rădăcini — este transplantată într-un loc nou.
Solurile fertile și bine afânate sunt cele mai potrivite pentru cultivarea calganei (cea mai bună compoziție a solului este argila cu nisip și var). Cel mai potrivit moment pentru plantarea acestei plante în grădină este primăvara devreme.
Proprietăți utile ale plantei
Kalganul este folosit ca plantă medicinală, tincturile din care ajută la eliminarea majorității bolilor tractului intestinal-gastro-intestinal, inclusiv a gastritei, colitei și chiar a ulcerelor.
În plus, o infuzie medicinală din aceasta este folosită în tratamentul anomaliilor hepatice, plămânilor, precum și a gâtului și urechilor.
Important! În practica populară, se folosește de obicei în cazul durerilor de gât, al bolilor tiroidiene, precum și în cazul hematoamelor și al degerăturilor. În plus, planta este adesea folosită pentru colici intestinale frecvente. La acestea se pot adăuga tuberculoza și emfizemul, precum și o serie de alte boli grave.
Kalgan este folosit ca plantă medicinală
Aplicarea externă a ierburilor din acest soi este indicată pentru dezvoltarea bolilor de piele, inclusiv formarea de fisuri, eczeme umede, precum și diverse patologii fungice, arsuri și alte procese inflamatorii.
În plus, semințele sale pot fi utile pentru tratarea bolilor comune, cum ar fi malaria și holera.
Boli și dăunători
Cele mai periculoase boli care pot afecta această plantă utilă sunt rugina și pătarea frunzelor. Probabilitatea de a le contracta crește dacă vara este prea rece sau prea caldă.
În cazul ruginii, pe frunzele laptice apar pete galben-maronii cu o nuanță violetă clar vizibilă. În același timp, pe reversul frunzelor se formează un număr mare de spori. Aceștia reprezintă cea mai mare amenințare pentru plante, deoarece sunt purtați cu ușurință de curenții de aer și pot infecta alți arbuști și culturi.
Îngrășămintele foliare speciale care conțin mangan și bor reprezintă un bun remediu. Un efect bun poate fi obținut prin pulverizarea periodică a arbuștilor cu o soluție pregătită în prealabil pe baza unui amestec de sulf și cupru.
Vă rugăm să rețineți! Puteți proteja crinul de rugină și îi puteți permite să crească sănătos doar dacă nu este plantat în apropierea pinilor (care sunt adesea cei care răspândesc boala).
Probabilitatea de a se îmbolnăvi crește dacă vara este prea rece sau prea caldă
Dezvoltarea celei de-a doua boli este clar vizibilă prin apariția unor pete multicolore (maro, gri, galben sau ușor roșiatice) pe frunze. Cauza ei este aerul puternic uscat, precum și lipsa de lumină și de îngrășăminte. Pentru a elimina consecințele, toate ramurile afectate ale plantei sunt îndepărtate, iar restul sunt tratate cu fungicide.
Pe vreme caldă și uscată, iarba este amenințată de păianjeni, care pot fi eliminați prin ștergerea părții din spate a frunzelor cu o cârpă umedă și prin lipirea pânzelor de păianjen.
Colectarea și depozitarea
O infuzie medicinală utilă se obține din rizomul de calcan, care se dezgroapă după ce a murit partea uscată de deasupra solului. De obicei, se recoltează la sfârșitul toamnei (în jurul lunii septembrie-octombrie).
După ce colectarea este completă, rizomii dezgropate sunt curățate cu grijă de pământ, apoi spălate și răzuite cu grijă cu un cuțit bine ascuțit. După aceea, materia primă deja curățată se taie în bucăți mici și apoi se pune la uscat într-un loc umbrit și bine ventilat.
La recoltarea plantei, se folosește uneori așa-numita uscare «rapidă» cu ventilație forțată (în acest caz, rădăcinile păstrează mai multe substanțe utile).
Important! Rădăcinile de kalkan tăiate în bucăți nu mai mari de 5 mm trebuie tăiate exact înainte de uscare, după care se întăresc și nu pot fi prelucrate.
Termenul de valabilitate al rădăcinii medicinale recoltate este în medie de aproximativ 4 ani.
Calcanul uscat are o proprietate specifică — are un miros aromat abia perceptibil.
Astfel, planta kalgan — o plantă medicinală care poate ajuta în tratamentul multor boli, este important să se respecte regulile de colectare și depozitare.
