La începutul primăverii, proprietarii fericiți de parcele de dacha și grădină de legume încep să planifice ce culturi de legume să planteze pe cele 6 hectare ale lor. Mergând la magazine în căutarea semințelor necesare, mulți grădinari și grădinari întâlnesc pungi cu diverse nume necunoscute. Despre cultura legumicolă a ridichii chinezești Lobo puțini oameni știu. Nu este nimic surprinzător în acest lucru — la urma urmei, aproape nimeni nu știe despre acest oaspete rar pe pământurile noastre.
Conținutul
Istoria creării soiului
Dacă urmărim istoria ridichei ca plantă legumicolă, am dori să observăm că această legumă rădăcinoasă a fost cultivată pe câmpurile lor de către fermierii din Egiptul antic. Ulterior, leguma a «migrat» în siguranță în alte țări, iar odată cu dezvoltarea agriculturii au început să apară tot mai multe soiuri noi ale acestei plante populare necomplicate. În țările din Europa, cultivarea ridichii a început încă din secolul al XII-lea. În China îndepărtată, unul dintre soiuri, ridichea Lobo, a fost cultivată de mult timp.
Frumusețe chinezească — ridiche Lobo
Caracteristici și trăsături
Ridichea chinezească este o mini comoară de substanțe utile și oligoelemente. Leguma rădăcină care cântărește 100 g. are o valoare calorică scăzută d e-21 kcal. Această legumă populară conține un grup mare de «vitamine».
Carnea roșie a legumei este considerată o caracteristică a culturii de legume Lobo
Tabelul de nume de substanțe utile și vitamine ale ridichei chinezești:
| Proteină | 1,2 г | Vitamina B3 | 2,2 mg |
|---|---|---|---|
| Carbohidrați | 4,1 г | Vitamina A | 10 mcg |
| Cenușă | 0.8 г | Vitamina B1 (tiamină) | 0,8 mg |
| Monozaharide | 0,2 г | Vitamina B2 | 0,2 mg |
| Amidon | 0.5 г | Vitamina B5 | 2,2 mg |
| Vitamina C | 30 mg | Vitamina B6 | 0,3 mg |
| Vitamina E | 2,1 mg | Biotină | 19 mcg |
Ridichea chinezească aparține familiei de varză cu polenizare încrucișată. Leguma poate fi plantată la începutul primăverii sau poate fi plantată pentru iarnă. leguma rădăcinoasă conține oligoelemente de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fosfor, clor, sulf, care sunt necesare pentru organismul uman. Sunt prezente și fierul, zincul, iodul, molibdenul, cuprul, manganul și seleniul. Acesta este un astfel de arsenal bogat în vitamine are o mică legumă rădăcină de ridiche Lobo.
Descrierea soiului:
- Frunzele sunt lobate solide, disecate în lobi laterali, într-un număr de 3 până la 12 perechi. Într-o rozetă de frunze pot exista între 10 și 15 frunze;
- Rădăcinile mature au o formă rotundă, ovală sau cilindrică. Există varietăți cu o formă alungită-cilindrică;
- Gustul ridichii Lobo este ușor ascuțit, cu o pulpă densă și suculentă. O mică reminiscență a familiarului daikon sau ridiche;
- Culoarea unei ridichi Lobo ajunse la maturitate poate fi albă, verde, roșie, mov sau purpurie;
- La maturitate, greutatea rădăcinoasei ajunge de la 300 g la 10 kg;
- Coaja ridichei poate fi de culoare verde sau albă;
- Înălțimea tulpinii ramificate ajunge la 1 metru;
- Planta înflorește cu flori mici de nuanțe albe, roz, mov. Florile sunt adunate în ciorchini;
- După înflorire, în loc de flori, se formează fructe conice, asemănătoare unor păstăi, cu semințe mari, de formă ovală, de culoare maro.
Semințele colectate își păstrează germinația timp de 4 până la 6 ani.
Pielița verde a ridichii chinezești
Cultivare și îngrijire
Agrotehnica de cultivare a ridichii nu este dificilă: planta crește bine în zonele însorite, dar poate tolera și puțină umbră. Locul ideal pentru plantarea ridichilor este un pat combinat, care în timpul orelor lungi de zi se află sub lumina directă a soarelui, iar după aceea vine puțină umbră.
Dacă vorbim despre particularitățile cultivării unei legume rădăcinoase, atunci trebuie remarcat rezistența sa la frig, precum și cea a «părintelui» său apropiat — ridiche.
Semințele plantei cresc la o temperatură exterioară de +2 până la +3 grade Celsius. Germenii de ridiche tolerează destul de bine înghețurile de primăvară. La coacere, rădăcinoasele pot rămâne în pământ chiar și la o temperatură d e-5 până l a-6 grade Celsius. Temperatura optimă de creștere a ridichii chinezești este similară cu cea a ridichii familiare și este de la +18 la +20 de grade. Vremea mai caldă face ca rădăcinoasele să fie tari, cu pulpa uscată și ușor amară.
Îngrijirea culturilor de ridiche nu este foarte diferită de cea tradițională: slăbirea în timp util a solului, protecția împotriva buruienilor și, cel mai important, udarea abundentă. Faptul este că leguma are nevoie de udare abundentă în perioada de înrădăcinare, altfel pulpa va fi uscată și neplăcută. Aceasta este particularitatea îngrijirii ridichii chinezești.
Avantajele și dezavantajele soiului
Avantajelor incontestabile ale ridichei chinezești pot fi atribuite:
- Gustul excelent al pulpei suculente și o aromă subtilă și plăcută;
- Ridichea Lobo nu are practic contraindicații de utilizare;
- Leguma rădăcinoasă, ca și cartofii, se depozitează în pivnițe și se păstrează bine până în primăvară;
- Ridichea chinezească este un produs foarte util din punct de vedere medical. Consumul regulat în stare proaspătă și după ce a fost gătită ajută la prevenirea multor boli;
- Leguma rădăcinoasă conține puține calorii, ceea ce vă permite să o consumați fără teama de a lua kilograme în plus.
Dacă vorbim despre dezavantajele acestui soi, trebuie remarcat faptul că, în stadiul de apariție a răsadurilor timpurii, leguma poate fi afectată de puricele de varză. Prin urmare, trebuie tratată cu pesticide autorizate, ceea ce poate avea un impact negativ asupra caracterului ecologic al legumei.
