În lumea magică a trandafirilor, un loc special este ocupat de englezi — un grup relativ nou de soiuri cu flori mari în formă de cupă. Trandafirul Charles Darwin este iubit de grădinari, este cultivat de bună voie, deoarece dezavantajele acestuia, de fapt, nu există nici unul.
Conținutul
Caracteristicile generale ale trandafirilor englezi
Trandafirii englezi de pe piața mondială au apărut la începutul anilor 60-70. Secolul al XX-lea. Inițiatorul este compania David Austin (Ostin) Rose, Anglia. Varietatea combină tradiționalismul și tendințele noi, la modă. A obținut trandafiri Austin prin încrucișarea a două specii populare, moștenite de la părinții celor mai bune calități ale lor — armonie, farmecul florilor, aroma lor din prima, o gamă largă de culori din a doua. Ei aparțin arbuștilor — arbuști înalți și răspândiți, cu ramuri grațioase și căzătoare, împânzite de trandafiri luxurianți.
Rose Charles Darwin
Informații importante! Soiurile aparțin de altoiți, altoiți, scion — Rosalaxa, o realizare a pepinierei David Austin, care nu oferă dicotiledonate.
Caracteristicile soiului de trandafir Charles Darwin
Soiurile de trandafir Austin între ele diferă doar prin culoare. Ele se caracterizează prin:
- înălțimea tufei 1-2 m;
- frunzișul este înalt, cu calități decorative ridicate;
- sistemul radicular puternic, profund;
- toleranță la umbră;
- distribuția uniformă a mugurilor;
- rezistență bună la iarnă — până l a-29 ° C.
Caracteristici ale tufișului de trandafir Charles Darwin:
- diametrul florii 14-16 cm;
- frunze de mărime medie, de culoare verde cu luciu;
- dimensiunea tufișului este de 1,1-1,2 m în diametru și înălțime;
- parfum bogat;
- înflorire îndelungată, în două valuri;
- număr redus de spini;
- rezistență ridicată la boli.
- forma de la sferică la cea de cupă;
- gradul de terci — ridicat, aproximativ 110 petale;
- în parfum predomină notele de ceai sau lămâie.
Trandafir Charles Darwin
Caracteristicile agrotehnicii
Locul de plantare — deschis, bine aerisit, fără curenți de aer. La latitudini temperate, arbuștii se amplasează în zone însorite, în sud — cu umbrire în timpul celor mai fierbinți ore ale zilei. Amplasarea apelor subterane — nu mai sus de 1 m.
Cerințele solului:
- Sol negru sau argilă cu aditivi care contribuie la afânarea și fertilitatea acestuia (compost, humus).
- Valoarea pH-ului este de 6-6,5. Turba și gunoiul de grajd sunt folosite pentru acidificare. Solul excesiv de acid este tratat cu făină de dolomită, cenușă sau var.
- Adâncimea gropii de plantare nu este mai mică de 70 cm, deoarece sistemul radicular al plantei este adânc, până la 1 m. Grosimea stratului de drenaj nu este mai mică de 10 cm. Urmează un strat de zece centimetri de materie organică — compost, gunoi de grajd suprapreparat sau humus. Solul excavat este amestecat cu gunoi de grajd supra-amestecat.
- Rădăcinile puieților sunt înmuiate în tencuială de argilă imediat înainte de plantare.
- Gâtul rădăcinii este coborât sub nivelul solului cu 3 cm, astfel încât noii lăstari să crească deasupra altoiului.
- Amestecul fertil se toarnă treptat, compactându-l.
- Plantarea se finalizează cu udare abundentă. Pe pământul așezat se toarnă cantitatea necesară de substrat, se mulci cu turbă.
Trandafir Charles Darwin
Charles Darwin este un trandafir care necesită îngrijire. În primul an de la plantare, înflorirea este limitată, îndepărtând mugurii care se formează până în august. Până la sfârșitul verii, pe fiecare ramură rămân 1 sau 2 flori, care nu se taie după înflorire, ci se lasă fructele să se fixeze și să se maturizeze. Această soluție permite ca răsadul să se maturizeze cu succes, iar în sezonul următor să mulțumească cu o înflorire abundentă.
Tăierea se efectuează în mai multe etape. Primăvara, de îndată ce mugurii încep să se umfle, îndepărtați lăstarii înghețați, formați tufa. În timpul verii, tăiați lăstarii înfloritori. În toamnă, tufa este eliberată de lăstarii care se îngroașă și de crengile bolnave.
Cunoașteți! Tufele de trandafir englezesc se formează ca fiind răspândite, cu lăstari căzuți, drepte sau împletite.
Adăpostul de iarnă este necesar doar în zonele cu ierni aspre.
Metode de înmulțire — butași sau ramuri. La divizarea tufișului există riscul de a reînsemna o creștere a dicotiledonatelor, în plus, soiul nu este bun pentru transplantare.
Avantaje și dezavantaje
Caracteristicile soiului sunt, în esență, o listă de avantaje. Dezavantajele includ deteriorarea corolelor cu ploi prelungite, necesitatea unei atenții deosebite la lăstarii tineri cu creștere rapidă.
Varietatea este folosită cu plăcere parcele de dacha, în amenajarea peisajului urban. Destul de nepretențios în întreținere, servește ca o decorare excelentă a teritoriului într-o plantare solitară sau de grup.
