Roșu portocaliu

Portocaliu de sânge, sau roșu, sicilian — un reprezentant al portocalului dulce, a cărui cultivare a început încă din secolul al XV-lea.

Portocala roșie își datorează acest nume colorării neobișnuite a fructului, a cărui coajă, în funcție de specie, poate fi maro sau portocalie închisă, cu pete sau dungi roșii, în timp ce pulpa este portocalie, maronie sau roșu intens.

Culoarea neobișnuită se datorează prezenței pigmenților vegetali, antocianii, iar saturația acesteia este determinată de condițiile de creștere și de individualitatea soiului.

O astfel de diferență semnificativă față de portocalele obișnuite ridică întrebarea: ce este o portocală roșie și un hibrid de ce cu ce. Este destul de simplu — o portocală roșie se obține prin încrucișarea unui pomelo și a unui mandarine.

Istoria originii

Se crede că portocala roșie a apărut pe insula Sicilia și pentru o lungă perioadă de timp a fost cultivată doar acolo, fapt pentru care a devenit cunoscută sub numele de portocala siciliană. Astăzi, teritoriul de distribuție a portocalelor cu nervuri roșii este destul de extins — acestea sunt cultivate în Statele Unite, Italia, Spania, sunt comune în Maroc, Tunisia și Malta.

Planta este un arbore mic, cu o coroană piramidală și fructe mici (nu mai mult de 250 de grame), ovale, de formă ușor striată. Pulpa fructului este dulce, suculentă, cu puține semințe, ușor de separat de coajă. Fructele pot avea o culoare care variază de la roșu delicat la violet.

Principalele soiuri

Cele mai comune soiuri de portocale raspate sunt următoarele:

  • Tarocco Orange. Provine din ținuturile din Francofonte, situate în provincia Siracuza. Portocală roșie cu fructe rotunde și mici (150-200 de grame), cu pulpa roșie-portocalie și pielița subțire și fină de culoare portocalie strălucitoare, cu nervuri roșii, iar în momentul de vârf al maturării cu pete voluminoase. Gustul fructului este dulce-acrișor, cu note de fructe de pădure, sucul este de culoare rubiniu, moderat acru. Fructul se caracterizează printr-un conținut ridicat de vitamina C. Maturarea are loc în decembrie și durează până în mai;
  • Sanguinello (Sanguinello). Observat pentru prima dată în Spania la sfârșitul anului 1929. Un soi cu maturare târzie care nu are doar coaja roșie, ci și pulpa și sucul roșii. Începe să se coacă în februarie, cu recoltare în masă în martie-aprilie. Portocalele sunt de mărime medie, sferice sau rotunjite și alungite, coaja este portocalie strălucitoare, cu o nuanță roșie (care amintește de rugină), ușor de separat de pulpă. Pulpa este de culoare roșu intens, dulce la gust, nu acrișoară, de fapt nu conține semințe, iar sucul este de culoare roșu-portocaliu;

Notă. Există și Sanguinello Muscat, care se distinge prin fructul cel mai voluminos și alungit, cu o culoare roșie mai puțin pronunțată și un gust unic, cu note de nucșoară.

  • Portocala Moro este lider printre toate celelalte soiuri în ceea ce privește timpul de coacere — începe să se coacă în decembrie. Fructele sunt de mărime medie, de formă ovală, acoperite cu coajă portocalie strălucitoare, roșiatică, cu pete roșii-violete voluminoase (la maturitate). Granulozitatea crustei și grosimea acesteia sunt medii, în cazuri rare există un ombilic mic. Pulpa este roșu închis, de culoare granat, aproape neagră — mai ales în lobul superior, unde se evidențiază venele întunecate expresive. Fructul crește în ciorchine, foarte suculent, cu aromă bogată de portocale, fără semințe, cu suc roșu închis;

Notă. Portocalele prea coapte din acest soi au un gust neplăcut și un miros puternic.

  • Korolek în formă de pară este o plantă cu creștere joasă, cu frunze mici și fructe mici în formă de pară (până la 120 de grame). Coaja este densă, aspră, nu este deosebit de bine separată de pulpă. Pulpa are o culoare vișinie închisă, cu nervuri întunecate și o aromă plăcută de portocală dulce-acrișoară. În fruct există puține semințe.

Caracteristicile portocalei roșii

Soiurile diferă în ceea ce privește maturitatea, forma și intensitatea gamei de culori.

Descrierea plantei:

  • Arborele de portocal roșu poate ajunge la o înălțime de 12 metri;
  • Frunzele sunt cărnoase, veșnic verzi și pot avea forme diferite în funcție de soi (mici, mari, alungite);
  • Portocalul înflorește cu flori roz sau albe, foarte delicate și cu un parfum intens;
  • un copac poate da până la 500 de fructe;
  • portocalele au pulpa roșie, coaja roșie sau roșu-portocaliu și același suc;
  • portocalele încep să se coacă în decembrie-ianuarie, în funcție de soi pot continua să se coacă până în mai-iunie.

Atenție! În Sicilia, florile roșii de portocal roșu sunt considerate un simbol al purității, motiv pentru care au devenit atributul principal al ceremoniilor de nuntă.

Valoarea nutritivă

În 100 de grame de fructe conține:

  • 87,2 g. apă;
  • 0,7 g de proteine;
  • 0,2 g de lipide (grăsimi);
  • 7,8 g. carbohidrați disponibili;
  • 7,8 g. zaharuri solubile;
  • 1,6 g. fibre totale;
  • 1 g. fibre insolubile;
  • 0,6 g. fibre solubile;
  • valoare calorică — 34-40 (142 kJ).

Proprietăți utile

Elementul principal al portocalei hibride este vitamina C, care:

  • are un efect benefic asupra sistemului imunitar, întărind funcțiile de apărare ale acestuia;
  • este considerată un excelent agent preventiv împotriva răcelii;
  • favorizează activitatea activă a glandelor suprarenale;
  • poate preveni cancerul de stomac, infarctul miocardic;
  • crește nivelul hemoglobinei (ajută la absorbția fierului);
  • atenuează daunele provocate de fumat asupra organelor interne.

În plus, fiecare felie conține vitaminele B (B1, B2, B9) și vitaminele A, E și P. Vitaminele B sunt deosebit de utile în timpul sarcinii — ele previn defectele genetice în dezvoltarea fătului. P — crește elasticitatea și rezistența vaselor de sânge. E — protejează împotriva apariției venelor varicoase și previne anomaliile cardiovasculare.

Fructul conține minerale utile: Ca, Se, Br, Zn, Fe, Cu, P, Mg, K .

Acest fruct este eficient în:

  • vene varicoase;
  • anemie;
  • boli virale-respiratorii;
  • intoxicații cu alcool;
  • boli de inimă;
  • bronșită;
  • tuberculoză;
  • tensiune arterială ridicată;
  • astm;
  • pneumonie;
  • reumatism;
  • supraponderalitate.

Important! Sucul proaspăt stors trebuie consumat în primele 15-20 de minute, altfel caracteristicile organoleptice încep să se deterioreze.

Proprietăți terapeutice:

  1. Sucul de portocale are un efect sedativ și antidepresiv, are proprietăți antiinflamatoare. Pulpa contribuie la buna funcționare a tractului gastrointestinal, are proprietăți antispastice;
  2. Antocianii nu numai că colorează portocala în roșu, dar acționează ca antioxidanți, au un efect de întinerire, luptă împotriva radicalilor liberi și elimină toxinele din organism. Antocianii sunt eficienți în lupta împotriva excesului de greutate, reduc perfect nivelul de colesterol rău din sânge;
  3. Terpenele previn dezvoltarea celulelor canceroase, stimulează digestia;
  4. Luteina, care face parte din fruct, protejează împotriva luminii solare și a radiațiilor ultraviolete;
  5. Carotenul are un efect pozitiv asupra ochilor.

Proprietăți utile ale portocalei roșii

Consumul periculos devine la:

  1. Copilărie (de la 0 la 1);
  2. boli cronice ale tractului gastrointestinal;
  3. diabet zaharat (este posibil să se utilizeze portocalele în cantități minime);
  4. intoleranță individuală la citrice;
  5. 2 trimestru de sarcină și în timpul alăptării.

Atenție! Portocalele roșii conțin acid care afectează negativ smalțul dentar. De aceea, este de dorit ca sucul proaspăt stors să fie băut prin tub.

Cultivare

Cultivarea portocalelor roșii siciliene în Rusia se practică numai în casă. Indicatorii climatici nu vă permit să creșteți o portocală de sânge pe stradă. Pentru a o cultiva la domiciliu, trebuie luate în considerare următoarele nuanțe:

  • Temperatura optimă pentru înflorire și fructificare este de 18-19 grade Celsius, iar pentru iernare sau pentru repaus după fructificare, portocala are nevoie de o temperatură de 12 grade Celsius. Temperaturile sub 4 grade sunt periculoase pentru plantă;
  • iubește foarte mult lumina;
  • Umiditatea din încăpere nu trebuie să depășească 50 %;
  • Portocalele siciliene preferă un sol în care să nu stagneze umiditatea: un amestec de pământ de gazon, nisip și humus;
  • Valorile de aciditate sunt de 5,0-5,5 pH;
  • Hrănirea portocalului trebuie să fie îngrășăminte azotate;
  • Plantele vecine pot infecta cu ușurință portocala cu dăunători și boli. Insecticidele se folosesc împotriva insectelor.

Portocalele roșii sunt fără echivoc utile pentru consum, ele chiar conduc, în comparație cu portocalele portocalii, în ceea ce privește efectele benefice asupra sănătății. Aspectul lor neobișnuit le sporește atractivitatea. Singurul lucru este că acest miracol «de peste mări și țări» este foarte rar în țara noastră, iar cultivarea este posibilă doar în casă.

Data ultimei actualizări: 2-20-2023