Conceptul «Șofranul de Imereti și ce este» evocă asocieri culinare cu o gamă largă și un sortiment de arome și condimente. Planta este o cultură anuală sau perenă cu flori din familia asterilor, sau a plantelor cu flori complexe.
În latină, floarea se numește Tagetes, ceea ce înseamnă catifea. Un nume atât de frumos este asociat cu un mit istoric despre o zeitate a Greciei antice numită Jupiter, care avea un nepot favorit, Tagetes, care era neobișnuit de frumos și putea prezice evenimentele viitoare.
Șofran de Imereti (georgian)
În India antică, catifelei i se atribuiau puteri magice și se credea că locul unde se afla floarea indica prezența aurului în pământ. În forma sa sălbatică, planta se găsește pe continentul american, de unde a fost introdusă de conchistadorii spanioli în timpul erei Columbiene. Încă din acele vremuri îndepărtate, planta și florile de catifea erau folosite ca mirodenii aromatizante și pentru prepararea unei băuturi medicinale parfumate.
Șofranul georgian se obține prin măcinarea coșulețelor de flori uscate, tăiate în timpul perioadei de coacere a plantei. După o prelucrare ulterioară, rezultatul este un condiment aromat cu un gust amărui de miere și o aromă florală picantă cu ușoare note fructate.
Adevăratul șofran de Imereti este cultivat în vestul Georgiei, în văile din regiunea Imereti. Planta, cu aroma sa florală și proprietățile sale colorante, este asemănătoare cu adevăratul șofran crocus, al cărui gram costă o sumă fabuloasă și are proprietăți medicinale unice. Cu toate acestea, ele sunt de fapt plante complet diferite. Adesea, această asemănare îi induce în eroare pe cumpărători, deoarece șofranul este numit această plantă exclusiv cu combinația de cuvinte «Imereti», care înseamnă zona din Georgia, unde acest condiment frumos este cultivat la scară industrială.
Caracteristicile plantei
Denumirea «catifea» reunește aproximativ 70 de soiuri de culturi de flori similare. Descrierea botanică a plantei:
- O plantă cu o tulpină erectă și ramificată.
- Rizomul este orizontal, ușor noduroasă.
- Înălțimea tufișului poate fi de la 20 la 120 cm.
- Frunzele disecate de culoare verde seamănă cu pene individuale sculptate. Frunzele au o lungime cuprinsă între 6,5 și 11,2 cm și o lățime cuprinsă între 3,3 și 5,6 cm.
- Inflorescențele sunt coșulețe de nuanțe galben-maronii. Diametrul florii depinde de soiul plantei și variază între 6,0 și 24,1 cm.
- Înflorirea începe la mijlocul lunii iulie și durează până la sfârșitul întregului sezon estival.
- Fructul este o sămânță mică, de formă liniară, cu o lungime de 6-7 mm, de culoare maro închis, cu un mic tufiș filmic.
Planta este iubitoare de căldură și nu tolerează temperaturile scăzute. Intensitatea culorii șofranului georgian depinde de cantitatea de antocianină conținută în florile plantei. Pe măsură ce cantitatea acesteia crește, gustul și calitățile sale aromatice se schimbă. Dacă temperatura exterioară scade, cantitatea de antociani crește, florile se întunecă, iar aroma lor devine mai intensă.
Important! Recoltarea toamna târziu și uscarea toamna a florilor de catifea contribuie la cea mai intensă aromă «gourmet».
Cultivare, depozitare și utilizare
Pentru a aduna o recoltă bună de șofran de Imereti, este necesar să se creeze condițiile potrivite pentru cultivarea sa cu succes:
- Semănați în zone deschise, însorite, cu o bună ventilație. Zonele cu puțină umbră sunt, de asemenea, potrivite pentru cultivare.
- Sol fertil și afânat.
- Udarea moderată a plantelor. Umiditatea excesivă afectează negativ concentrația uleiurilor efemere utile, reducând simțitor numărul acestora.
- La o temperatură de +25 grade, semințele cresc în a patra zi după semănat.
La început, răsadurile cresc foarte încet, abia după trei-patru săptămâni, începe faza de creștere activă a acestora. Pentru a crea celebrul condiment numit «șofran de Imereti», se folosesc exclusiv petalele de flori ale plantei. La domiciliu, florile uscate sunt așezate în aer liber, sub un baldachin sau într-o cameră bine ventilată.
Materiile prime pregătite sunt măcinate într-un mortar sau zdrobite manual, moară electrică. Se recomandă alternarea procesului de măcinare cu uscarea intermediară, ca rezultat al unei astfel de prelucrări se poate obține o pulbere zdrobită de măcinare fină. În etapa finală este necesar să se cerne condimentul obținut printr-o sită fină.
Cultivarea, depozitarea și utilizarea șofranului din Imereti
Cel mai bine este să depozitați materia primă finită într-un borcan de sticlă sigilat, ferit de lumina puternică a soarelui, sau în pungi mici de bumbac. În zonele rurale, catifelele recoltate sunt depozitate în mănunchiuri atârnate pe o verandă sau într-o altă încăpere uscată și folosite la nevoie.
Șofranul cultivat în Georgia ce este util și care sunt proprietățile sale utile — toate aceste informații vor fi clare după ce vă veți familiariza cu compoziția naturală unică a acestei plante uimitoare. Toate părțile plantei în cantități mari conțin uleiuri esențiale, vitaminele C și P, precum și substanțe biologic active sub formă de fosfor, sodiu, magneziu, calciu, potasiu, fier, seleniu, zinc și mangan.
Interesant. Șofranul din Georgia are o aromă florală subtilă, cu accente fructate strălucitoare.
Pulberea este folosită ca un condiment în gătit, uleiurile esențiale ale plantei — pentru a aromatiza băuturile alcoolice sau în scopuri medicinale.
Datorită proprietăților sale medicinale, șofranul georgian este folosit pentru a trata și preveni multe boli. Decocturile și infuziile din această plantă pot fi folosite pentru a întări imunitatea, pentru a regla tractul gastrointestinal, pentru a îmbunătăți activitatea ficatului și a căilor biliare.
Domeniul de utilizare a pulberii uscate de catifea de Imereti este atât de vast și multifațetat încât este dificil să enumerăm în câteva cuvinte toate direcțiile sale. Se folosește pentru tratamentul multor boli:
- Pentru comprese în cazul mușcăturilor de insecte.
- Pentru răceli ale organelor respiratorii.
- Pentru îmbunătățirea vederii.
- Ca mijloc de tratare a bolilor de piele.
- Decocturile și infuziile sunt folosite pentru a îmbunătăți ficatul, prin urmare, pentru a întineri organismul.
- Pentru a asigura o digestie normală.
- Pentru tratamentul bolilor de ureche.
Proprietăți utile ale catifelei
Utilizarea catifelelor nu se limitează la medicină și la prevenirea diferitelor boli. Ele sunt folosite în cosmetologie ca o compoziție antiseptică naturală și pentru înmuierea pielii.
Mai presus de toate, șofranul georgian este cunoscut ca un condiment minunat care îmbunătățește digestia, deci este utilizat pe scară largă în bucătărie pentru sărare, legume murate. Dacă frunzele și florile uscate sunt adăugate la marinada de murat, legumele se dovedesc aromate și își păstrează fermitatea.
Șofranul de Imereti este considerat un aditiv valoros pentru condimente, cu o gamă largă de utilizări, datorită aromei sale specifice moderat picante. Notele delicate și picante ale catifelei uscate pot schimba gustul și aroma produselor familiare și pot face adevărate capodopere din cele mai simple preparate culinare.
