Elderberry este o plantă cu flori din familia Adox. Anterior, genul făcea parte din familia Honeysuckle. În total, nu există mai mult de 40 de specii în gen. Unele dintre ele sunt considerate medicinale, altele — ornamentale.
Conținutul
Soiuri de soc, caracteristicile lor și o scurtă descriere
Elderberry (sambucus) crește peste tot în Europa și Asia, Australia, partea de nord a Africii. În Rusia, cel mai adesea soiurile sale se găsesc în regiunile sud-estice. Arbuștii mici pot fi văzuți în poieni de pădure, sub copaci, precum și de-a lungul drumurilor. De obicei, este un copac mic, cu o înălțime de aproximativ 2 m, dar uneori există exemplare ale căror vârfuri ajung la 10 m. Există fructe de soc erbacee, arbuști.
În Rusia, speciile de soc nu sunt atât de diverse. În total, ele sunt cultivate aproximativ 10. Dar există multe soiuri, forme și nume diferite, inclusiv:
- Soc roșu . Originalul f. ornata, cu frunze ajurate puternic pronunțate și f. tenuifolia, cu frunze filiforme de culoare purpurie;
- Socul pestriț este socul canadian, f. argenteomarginata, cu o margine argintie;
- socul auriu, aparține speciei negre. Înălțimea nu este mai mare de 2,5 metri. Iarna îngheață la înălțimea stratului de zăpadă. În martie, trebuie tăiat, lăsând doar un ciot de aproximativ 7 cm, care stimulează creșterea abundentă a ramurilor. Frunzele de culoare deschisă-salată înfloresc la începutul lunii mai, iar apoi capătă o nuanță aurie, care persistă până la căderea frunzelor. Dacă este plantată la umbră, își păstrează culoarea verde a frunzelor pe tot parcursul verii;
- Soc cu frunze galbene — Aurea (cu frunze aurii sau de culoarea lămâii), Luteovariegata (frunze de culoare aurie primăvara și mai târziu galben-albicioasă).
Elderberry Black Laciniata laciniata neagră cu frunze disecate crește adesea în grădini. Este un arbust sau o plantă lemnoasă, cu ramuri subțiri și un trunchi principal clar definit. Tulpinile tinere sunt verzi, dar, în timp, culoarea lor începe să se schimbe și să devină gri. Acestea sunt acoperite cu solzi mici. Frunza este formată din foliole nepereche, zimțate, și are o lungime de aproximativ 30 cm. Planta înflorește în ultima decadă a lunii mai. Inflorescențele plate, care au un diametru de peste 20 cm, sunt formate din flori mici, cu un parfum puternic. Fructele se coc la sfârșitul lunii august.
Important: Înmulțirea se face pe cale vegetativă și prin însămânțarea semințelor.
Metode agrotehnice de cultivare și îngrijire
Plantele se amplasează de obicei la soare, în locuri umede, în iernile aspre pot îngheța. Regulile de agrotehnică sunt simple:
- Dacă răsadul se va forma ulterior sub forma unui copac, atunci se leagă imediat de un suport. Pentru iarnă, trunchiul este izolat cu un material de acoperire. În primăvară, dacă solul din groapă a fost uscat, acesta este udat. Lăstarii de rădăcină sunt îndepărtați;
- solul de sub arbust se mulci anual, se așează un strat de compost sau de gunoi de grajd, asigurând astfel nutrienți suplimentari;
- în primii trei ani, solul din jurul arbustului trebuie să fie plivit în mod regulat cu buruieni;
- în cazul unei dezvoltări lente, se aplică îngrășăminte minerale împreună cu apă;
- este obligatorie o tăiere sanitară primăvara — îndepărtarea ramurilor deteriorate și ofilite.
Fiți atenți! Este mai bine să se planteze răsaduri de soc cu frunze disecate de un an sau doi în locuri pregătite în prealabil. Cu doi ani înainte de plantare, este necesară calcarul solului cu făină de dolomită.
Avantajele și dezavantajele speciilor individuale
Dezavantajele soiurilor negre includ o dependență pronunțată de udare în perioadele secetoase, în timp ce alte specii nu au nevoie de ea.
Dantela neagră are calități ornamentale ridicate. Frunzele sculptate și disecate de culoare purpurie devin purpurii toamna.
Spre deosebire de socul negru, boabele de soc roșu sunt otrăvitoare.
Important! Fructele soiurilor negre se consumă doar coapte, tratate termic. Cele necoapte conțin acid cianhidric otrăvitor.
Socul ca decor de grădină
Datorită calităților sale decorative ridicate, fructele de soc sunt adesea folosite în amenajarea peisajului. Dantela de soc negru arată foarte bine, frunzele sale ajurate, de culoare violet închis și inflorescențele roz cu aromă de lămâie vor decora orice curte sau parcelă de grădină.
Socul roșu a fost folosit de mult timp în amenajarea peisajului. Se mai numește și socul ciufulit, din cauza boabelor deosebit de strălucitoare, aproape stacojii, care se coc la maturitate. Specia este rezistentă și cu creștere rapidă. Orice tip de sol este potrivit pentru ea. Nu este pretențioasă la îngrijire. Nu depinde de gradul de lumină. Un melifer bine cunoscut. Arată spectaculos în compozițiile decorative din piețe și parcuri. Plantat de-a lungul malurilor rezervoarelor pentru a întări solul. De asemenea, se utilizează socul ornamental variegat (variegat) — soiurile Marginata, Madonna.
Socul ca decor de grădină
Separat trebuie menționat socul Zibolda, care crește în Japonia, Kurils și Sakhalin, are proprietăți medicinale. Infuzia de frunze și lemn este utilizată în mod activ în medicina populară ca diaforetic și diuretic. Scoarța și florile sunt infuzate pentru a trata reumatismul, vânătăile și rănile. Florile sunt cunoscute pentru proprietățile lor antibacteriene, au un efect laxativ. Mirosul respinge diverși dăunători din grădină, inclusiv șoarecii și chiar muștele. Inflorescențele sunt de formă emisferică. Fructele apar în al 7-lea an de la plantare.
Elderberry Eva, care iubește căldura, se plantează în zonele în care este necesar să se creeze sau să se modeleze peisajul. Înălțime de până la 3 metri. Înflorește în luna mai, umbrelele sunt mari, de culoare roz. Proprietatea că coroana sa tolerează ușor tăierea și devine rapid luxuriantă, face ca alegerea acestui soi să fie optimă.
Socul are o culoare frumoasă, este utilizat pe scară largă în medicină, face gemuri și compoturi bune. Principalul lucru este să nu confundați speciile comestibile cu cele otrăvitoare.
