Spanacul este o specie cultivată care aparține genului Spinach din familia Amaranth (familia Mareva). Patria spanacului este Asia de Vest, unde a început să crească în secolul al II-lea. A fost adus în țările europene în secolul al XV-lea de către comercianții și călătorii arabi. În Rusia, spanacul a apărut destul de târziu — abia în secolul al XVIII-lea, cu toate acestea, pentru o perioadă scurtă de timp a câștigat rapid o mare popularitate ca o cultură verde destul de nepretențioasă și cu randament ridicat. În prezent, această legumă verde se găsește atât pe parcelele de casă și dacha, cât și în ferme, unde este plantată nu numai în câmp deschis, ci și cultivată cu succes iarna în sere.
Conținutul
Ce este spanacul
La exterior, spanacul este o plantă erbacee formată dintr-o rozetă de rădăcini și un peduncul, cu o înălțime de 30-50 cm. Frunzele ovale din rozeta rădăcinii sunt cărnoase și suculente, cu o suprafață ondulată. La sfârșitul perioadei de vegetație, planta formează o singură tulpină dreaptă și rigidă, acoperită cu frunze mici, lanceolate sau lanceolate
Spanacul este o cultură dicotiledonată — florile axilare unice feminine și masculine sub formă de panicule în formă de spice sunt situate pe plante diferite. Fructul care se coace în urma polenizării pe plantele femele este o nucă netedă sau cu două coarne de formă rotunjită.
Ca o notă secundară. Principala diferență între plantele masculine și cele feminine este numărul de frunze și durata de vegetație. Plantele femele de spanac au frunzele mai groase și mai suculente, un peduncul mic și un sezon de vegetație mai lung. Plantele masculine de spanac formează tulpini mai repede, rozetele lor de rădăcini nu sunt la fel de dense, iar frunzele sunt mai uscate și mai mici.
Spanacul, nepretențios pentru sol, crește aproape peste tot — nu este cultivat doar în nordul îndepărtat. Nu este pretențios la regimul de temperatură: germenii apar la o temperatură de +40C, iar acesta tolerează înghețuri de până l a-80C. Pentru o creștere și dezvoltare normală, temperatura optimă este de +16+180C. Cu toate acestea, căldura puternică deprimă planta, reducând productivitatea acesteia și calitatea recoltei — spanacul aruncă mai repede tulpina, făcând ca frunzele comercializabile ale rozetei de rădăcini să-și piardă aspectul.
În altă ordine de idei. Unii grădinari cred că spanacul soricel este un tip de spanac de grădină de legume. Este sau nu spanacul o sorcovă sau nu? În ciuda faptului că această plantă seamănă cu spanacul, ea face parte din familia hrișcă și este cultivată folosind o tehnologie complet diferită. O altă concepție greșită este că mulți oameni confundă spanacul simplu de grădină de legume cu spanacul din Noua Zeelandă. Acesta din urmă nu este o rudă a legumei verzi familiare cultivatorilor de dacha. Referindu-se la o familie complet diferită, este cultivat în condiții mai calde și este mai pretențios față de condițiile de sol decât spanacul de grădină.
Agronomie
Selectarea locului de cultivare
Ce fel de sol este potrivit pentru spanac? Această cultură poate fi cultivată pe aproape orice sol. Cu toate acestea, cele mai mari producții pot fi obținute doar în zone însorite, bine luminate, cu sol fertil, ușor acid, coeziv, nisipos argilos sau argilos. La fel ca majoritatea culturilor, spanacului nu-i place apa stagnantă, așa că trebuie cultivat pe un teren înalt, cu apă subterană adâncă. Această cultură crește slab pe argile grele și pe turbă acidă drenată.
Predecesori
Este mai bine să semănați spanacul după culturi precum roșiile, castraveții, cartofii, varza. Nu este de dorit să îl plantați după sfeclă, pătrunjel, mărar.
Lucrarea solului înainte de însămânțare
Suprafața selectată pentru spanac trebuie să fie pregătită pentru însămânțare în toamnă. Suprafețele acoperite de iarbă de grâu, lăptișor de matcă și alte buruieni rizomatoase și rizomatoase se tratează cu erbicide care conțin glifosat (Uragan, Tornado, Roundup). În timpul unui astfel de tratament, iarba trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 10-15 cm, iar temperatura aerului trebuie să fie peste +50C.
După 10-12 zile, se aplică pe suprafață un amestec de humus cu îngrășăminte minerale în următoarele doze:
- Humus (compost) — 6-7 kg/m pătrat.
- Clorură de potasiu — 15 g/m pătrat.
- Superfosfat dublu — 20 g/m pătrat.
După aceea, solul se recomprimă până la adâncimea stratului fertil (25-30 cm).
Important! În cazul în care parcela pentru spanac s-a eliberat de predecesor mai devreme, aceasta trebuie semănată cu o cultură intermediară — rapiță de iarnă sau de primăvară, ridiche oleaginoasă. Acest lucru va împiedica creșterea excesivă a buruienilor, evaporarea umidității solului, pierderea de substanțe nutritive din sol. Cultura intermediară se recoltează înainte de îngheț. Părțile sale aeriene sunt cosite și folosite pentru compostare. Rădăcinile se taie cu o lopată baionetă și se dezgroapă împreună cu humusul.
Primăvara, după topirea zăpezii și scurgerea excesului de umezeală, terenul este afânat la o adâncime de 10-15 cm cu ajutorul unui plug sau al unei sape. Sub afânare se aplică uree în doză de 10-15 g/m pătrat.
Pregătirea semințelor
Semințele de spanac sunt acoperite cu o coajă foarte densă și puternică, astfel încât pentru a obține germeni timpurii și prietenoși este necesar să le înmuiați înainte de semănat. Pentru a face acest lucru, turnați puțină apă într-un recipient puțin adânc. Pe un disc igienic din bumbac umezit cu apă se distribuie uniform semințele, se așează în recipient, se acoperă recipientul cu un capac sau o pungă de plastic. Înmuiați semințele în acest mod înainte de însămânțare timp de 24-48 de ore.
Semănatul
Semințele de spanac pot fi semănate de 2-3 ori pe sezon:
- primăvara devreme (sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai);
- la mijlocul verii (iulie).
Semințele cu maturare timpurie și mijlocie se folosesc pentru însămânțarea de primăvară, în timp ce semințele cu maturare târzie se folosesc pentru însămânțarea de vară. Acest lucru vă permite să cultivați spanac verde parfumat pe toată durata sezonului cald. Semințele se însămânțează în rânduri, în șanțuri de 2-3 cm adâncime. Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 25-30 cm.
Îngrijire
Cultivarea acestei culturi nu este doar o plantare în timp util, ci și îngrijirea corectă a plantelor în timpul perioadei de vegetație.
Îngrijirea constă în activități precum afânarea solului și mulcirea, rărirea, udarea, combaterea dăunătorilor și a bolilor.
Desțelenirea și mulcirea solului
Desțelenirea solului se face de mai multe ori pe sezon, în funcție de necesități: când apar buruieni în rânduri, când se formează cruste de sol după ploi abundente, secetă prelungită. Adâncimea de afânare este de 10-15 cm. În plus, între rânduri se poate mulci cu un strat de turbă, humus sau compost.
Important! Nu folosiți gunoi de grajd slab descompus, rumeguș de stejar pentru mulcire — astfel de materiale vor provoca acidificarea solului, creșterea excesivă a buruienilor.
Subțierea
Când apar 2-3 frunze adevărate în rozeta de rădăcini, se efectuează rărirea, făcând ca distanța dintre două plante vecine să fie de cel puțin 8-10 cm. Se îndepărtează răsadurile care îngroașă patul, scoțându-le din pământ cu tot cu rădăcină. Această metodă îmbunătățește lumina în plantația rămasă și asigură răsadurilor o nutriție suficientă, astfel încât acestea să nu fie nevoite să concureze cu plantele prea apropiate.
Combaterea dăunătorilor și a bolilor
Principalele boli care dăunează spanacului includ:
- Peronosporoza — se dezvoltă pe frunze sub forma unor pete gălbui (pe partea anterioară a frunzei) și a unui solzișor gri murdar (pe partea posterioară a frunzei). Afectează plantele în mod deosebit de grav pe vreme rece și umedă.
- Putregaiul rădăcinilor (fusarium) — deteriorează sistemul radicular nu numai al răsadurilor, ci și al plantelor adulte. Spanacul afectat este pipernicit, frunzele capătă o culoare verde închis, adesea se ofilesc și se usucă. Această boală este deosebit de periculoasă în timpul fazei de înflorire.
- Ascochitoza — se manifestă prin pete maronii unghiulare de dimensiuni diferite pe frunze. În cazul unor daune grave, frunzele se îngălbenesc și se usucă.
- Cercosporoza — această boală fungică afectează frunzele, pe care se formează pete, care la început vor avea o dimensiune mică, iar apoi vor crește treptat, diferite de cele ale țesutului sănătos. Pe măsură ce boala se dezvoltă, petele acoperă întreaga suprafață a plăcii foliare, ducând astfel la ofilirea frunzelor.
Cele mai mari prejudicii aduse acestei culturi sunt cauzate de insecte precum: — Insectele:
- Musca tocătoare de sfeclă este o insectă, cu o lungime de 5-6 mm. Aceasta își depune ouăle în frunze. Larvele apărute distrug aproape toată pulpa frunzelor. Dacă acest dăunător infestează planta în masă și nu se iau măsuri de combatere, planta este condamnată la moarte.
- Gamma noctuid este un fluture destul de mare, cu o anvergură a aripilor de până la 80 mm. Își datorează numele petei argintii din centrul fiecărei aripi, sub forma literei grecești gamma. Pagubele sunt provocate de larvele depuse de molie — acestea scheletuiesc (mănâncă pulpa, lăsând nervurile) frunzele, provocând ofilirea și moartea plantelor.
- Adultul dăunătorului este o insectă mare, cu o lungime de până la 50 mm, cu un aparat bucal puternic și cu picioare anterioare săpate. Trăiește în stratul superficial al solului și face pasaje lungi și sinuoase în acesta. La spanac, ca și la alte culturi, gândacii deteriorează rădăcinile prin roaderea lor. Acest lucru provoacă slăbirea și, în cazul unor daune grave, moartea foarte rapidă a unei plante aparent sănătoase.
Pentru a combate bolile și dăunătorii, se pot lua măsuri preventive, cum ar fi: — Combaterea bolilor și dăunătorilor:
- Amplasarea culturii după predecesori optimi;
- Aplicarea unor cantități suficiente de îngrășăminte minerale și organice;
- Semănatul la timp cu semințe germinate;
- Rărirea plantațiilor;
- Udarea;
- Desțelenirea și mulcirea.
Fiți atenți! În condițiile parcelelor de casă și de dacie, nu se recomandă utilizarea fungicidelor și insecticidelor pentru combaterea dăunătorilor și bolilor.
Recoltare
Recoltarea începe atunci când în rozeta de rădăcini se formează 6-8 frunze. Frunzele se taie sau se taie cu un cuțit ascuțit, foarfecă sau seceră.
Cele mai bune soiuri de spanac
Printre cultivatorii de daci, sunt populare soiuri precum Virofle, Giant, Blumsdelsky, Matador, Corenta:
- Virofle este un soi cu creștere joasă (până la 30 cm înălțime), cu maturare timpurie, perfect potrivit pentru obținerea de verdețuri în sere și sere. Germenii pot rezista la o ușoară scădere a temperaturii și la lipsa luminii solare în stadiul inițial de creștere.
- Giant este un soi rezistent la îngheț, cu maturare timpurie, care vă permite să obțineți primele verdețuri după 14-15 zile. Recoltarea întregii culturi se realizează la 30-35 de zile de la apariția răsadurilor. Crește bine și oferă o recoltă bogată de verdețuri atât în culturile timpurii de primăvară, cât și în cele de vară.
- Matador este un soi cu maturare medie din selecția cehă. Perioada de la răsărire până la recoltare este în medie de 35-50 de zile. Spanacul Matador este o plantă de mărime medie, cu o rozetă de rădăcini compactă cu frunze ovale cărnoase de culoare verde-cenușie. Soiul este rezistent la majoritatea bolilor care dăunează culturii. Se cultivă în teren deschis.
- Corenta este un soi cu maturitate târzie, cu o rozetă puternică de rădăcini cu frunze de culoare verde închis. Soiul este rezistent la îngheț și la temperaturi scăzute. Se cultivă atât în culturile de primăvară, cât și în cele de vară.
Important!!!! Spanacul poate fi anual sau peren. Deci, popular printre cultivatorii de dacha pentru o lungă perioadă de timp este un hibrid peren al acestei culturi — spanac Uteusha. Această plantă rezistentă la iarnă poate crește într-un singur loc pentru mai mult de 15-18 ani. Această plantă nu este spanac sau sorrel — nu este niciuna dintre ele. Uteusha este un hibrid de spanac-sorrel, care combină toate calitățile pozitive ale ambelor culturi.
Proprietăți utile ale spanacului
Grădina de legume spanac este o cultură care conține multe microelemente și vitamine utile pentru corpul uman.
Dintre oligoelemente, spanacul anual conține:
- Fier;
- Calciu;
- Magneziu;
- Mangan;
- cupru;
- Sodiu;
- Seleniu;
- Fosfor;
- Zinc.
Proprietăți utile ale spanacului
Frunzele verzi sunt, de asemenea, bogate în vitamine, cum ar fi:
Pe lângă faptul că spanacul este bogat în vitamine și oligoelemente, este și o astfel de plantă, în frunzele căreia se găsesc mulți aminoacizi și proteine necesare pentru om.
În altă ordine de idei. Spanacul este o plantă bogată în acid ascorbic (vitamina C). În ceea ce privește conținutul său, planta depășește multe fructe și legume.
Datorită conținutului microelementelor și vitaminelor de mai sus, spanacul are un efect benefic asupra imunității, îmbunătățește starea țesutului osos, a dinților, reduce riscul de boli ale sistemului cardiovascular, crește coagularea sângelui, stimulează digestia, are un efect pozitiv asupra stării părului și a pielii. Foarte importantă este o astfel de proprietate a acestei culturi ca reducerea riscului de boli ale sistemului reproductiv, creșterea potenței.
Important! Este contraindicat persoanelor care suferă de boli ale rinichilor și ale sistemului urinar, nu se recomandă utilizarea în cantități excesive pentru femeile însărcinate și mamele care alăptează.
Utilizarea spanacului în bucătărie
Frunzele tinere ale rozetei de rădăcină, care au un gust plăcut, nu acrișor, se folosesc pentru mâncare. Frunzele de pe peduncul sunt mai puțin suculente și nutritive. Frunzele de spanac se folosesc nu numai în stare proaspătă pentru salate, se folosește pentru sosuri, se fierbe, se toacă, se prăjește, se folosește ca umplutură pentru bittochki, plăcinte, se gătesc din el scuturi.
Spanacul uscat este folosit ca și condiment pentru mâncăruri calde, supe, carne, pește. Frunzele proaspete pot fi, de asemenea, păstrate congelate în congelator. Timpul de depozitare nu trebuie să fie mai mare de 8 zile — până la sfârșitul acestei perioade, toate substanțele utile se descompun, verdele își pierde aroma și proprietățile utile. Gătiți feluri de mâncare din astfel de spanac nu ar trebui să fie — diferența de aromă între proaspăt și deja și-a pierdut proprietățile de verdeață este semnificativă.
Astfel, beneficiile utilizării acestei culturi sunt semnificative, iar contraindicațiile sunt puține. Datorită acestui fapt, spanacul este inclus în rețeta aproape fiecărui fel de mâncare pentru o dietă sănătoasă.
Prin urmare, mulți cultivatori de dacha au înțeles de mult timp ce spanac este o astfel de plantă, cultivând-o corect, împreună cu ceapa, pătrunjelul și alte culturi verzi, o puteți folosi nu numai în gătit, ci și în medicina populară pentru a trata bolile.
