Dintre toate varietățile de roșii, cele mai apreciate sunt soiurile de mare randament, cu coacere timpurie, cu fructe cu pulpă densă — roșia Marmande (Super-Marmande) se încadrează perfect în această descriere. Lipsa de pretenții, transportabilitatea bună, gustul excelent — toate acestea vă permit să cultivați plante peste tot fără prea multe probleme.
Conținutul
Descrierea și caracteristicile soiului de roșii Marmande
Patria roșiilor — continentul american, ele au ajuns în Europa datorită colonizatorilor spanioli. De-a lungul timpului, aceste plante au fost utilizate pe scară largă în conserve, la gătit, la prepararea sucurilor. Roșia Marmande a fost crescută în Olanda la începutul secolului XXI, după ce a reușit să câștige popularitate în rândul fermierilor europeni și al dacilor domestici.
Caracteristicile roșiilor Marmande
Tufele de tomate din acest soi au următoarele caracteristici:
- nedeterminate — cresc până la 1,5 metri în înălțime;
- polenizare prin albine — ar trebui să fie plantate în câmp deschis;
- compactitatea — pe 1 m 2 pot fi așezate 6-8 plante;
- cu o fertilizare moderată, formează până la 5-6 ovare în același timp;
- maturitate timpurie — 3 luni (80-100 de zile) între germinarea semințelor și coacerea primului fruct;
- producția medie — până la 7,5 kg pe tufă;
- roșiile sunt iubitoare de căldură, nu suportă înghețurile, de aceea se cultivă prin metoda răsadului, plantându-se în teren deschis în faza primelor flori.
Important: roșiile Marmande sunt rezistente la verticilioză, fusarioză și multe alte boli.
Plantele dau fructe timp de 1,5-2 luni (cu plantare timpurie — din iunie până la începutul lunii august). Fructele de mărime medie, cântărind 140-170 de grame, rotunjite, aplatizate, în procesul de coacere își schimbă culoarea de la verde deschis la cărămiziu. Pielea și pulpa sunt dense, ceea ce le permite să fie transportate pe distanțe lungi. La punerea în conserve, își păstrează integritatea, nu se sparg în borcane.
Particularități de cultivare
În regiunile sudice, acestea sunt plantate imediat în teren deschis, de îndată ce se stabilește temperatura optimă (+10 o C). În zona de mijloc se plantează la începutul lunii martie. Înainte de apariția germenilor, solul se acoperă cu o folie sau cu un recipient de plastic. Se udă atunci când pământul se usucă.
Cultivarea roșiilor Marmande
Atenție: răsadurile înainte de a fi plantate în aer liber trebuie să fie întărite ținându-le pe balcon, într-o seră sau pe verandă. Mai ales au nevoie de acest lucru plantele adulte.
Roșiile finlandeze Marmande sunt nepretențioase, cresc chiar și pe soluri argiloase sărace. Pentru a crește randamentul, răsadurile se așează pe soluri ușoare de lut nisipos sau se pune nisip în puț la plantare pentru a asigura aerisirea.
Important: conform descrierii, roșiile Marmande nu sunt hibrizi, așa că la sfârșitul lunii august — începutul lunii septembrie puteți aduce unul dintre fructe la maturitate deplină și să vă colectați semințele.
Dezavantajele soiului
La dezavantajele soiului pot fi atribuite:
- randament mic (din tufele «Rosemary F1» și alți hibrizi se obțin 10-11 kg de fructe);
- necesitatea de a lega plantele (jartierele este mai bine de efectuat la plantarea răsadurilor);
- instabilitatea la temperaturi scăzute;
- polenizarea albinelor — cultivarea roșiilor în seră este însoțită de dificultăți asociate cu polenizarea artificială.
Din descriere reiese clar că roșia Marmande este potrivită pentru începători: plantele sunt ușor de îngrijit, au o imunitate puternică și primele fructe pot fi obținute încă din iunie. Cu toate acestea, din cauza rezistenței sale slabe la îngheț, trebuie să acoperiți plantele și să așteptați ca acestea să se refacă după transplantare. Semințele din selecția nordică (de exemplu, din Finlanda) sunt mai adaptate la fluctuațiile de temperatură.
