Cal andaluz

Calul andaluz este una dintre cele mai cunoscute și mai căutate rase. În același timp, în secolele XVI-XVII, acești armăsari s-au bucurat de o popularitate mondială. Reprezentanții acestei rase sunt cei mai buni pentru război și parade. Astăzi, rasa de cai spanioli este cel mai bun reprezentant pentru călăria de liceu.

Rasa de cai andaluzi: istoria creării

Rasa a fost denumită după regiunea cea mai sudică a Spaniei, Andaluzia. Timp de aproximativ două-trei milenii, rasa a fost dezvoltată din materialul genetic local. În acest timp, populația locală a rafinat treptat calitățile inerente cailor locali. Mai mulți factori au influențat dezvoltarea rasei: selecția celor mai curajoși armăsari; încrucișarea cu cai de rasă din Germania și Franța.

Armăsarul andaluz s-a format în cele din urmă spre sfârșitul Evului Mediu european. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, calul spaniol a devenit cel mai faimos dintre rasele europene, iar din acel moment animalele au început să se răspândească rapid în întreaga lume.

Calul andaluz este ideal pentru echitație datorită caracteristicilor sale fizice și psihologice. În urmă cu un secol, tacticile militare mizau foarte mult pe cavalerie, iar în acest scop se cerea cailor să fie loiali și ascultători.

Dar, din păcate, în secolul al XIX-lea, popularitatea iepei spaniole a scăzut brusc:

• Principalele avantaje ale calului odată cu progresul tehnic au devenit irelevante, tacticile de luptă s-au schimbat.
• În Europa au fost dezvoltate noi rase, mai adaptate la noile tactici militare. De exemplu, calul de curse arab și calul de călărie englezesc au devenit mai apreciate de militari decât «spaniolul».
• În timpul ocupației napoleoniene a Spaniei, aproape toți caii, inclusiv andaluzii, au fost exportați în afara peninsulei. Din această cauză, populația de andaluzieni de rasă pură a scăzut.
• În 1830 a avut loc o epidemie pe scară largă care a lăsat caii spanioli pe cale de dispariție.

Interesant! De atunci, creșterea cailor spanioli a fost în declin sever pentru o lungă perioadă de timp. Lucrurile au început să se îmbunătățească abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când andaluzilor li s-a permis să fie vânduți în străinătate.

Descrierea și caracteristicile rasei

Puiul de cal andaluz aparține categoriei de călărie de uzină, rasa fiind destinată hipodromurilor, curselor sportive și turismului ecvestru. Animalele aparținând acestei rase sunt masive și mari.

Această rasă se caracterizează printr-o postură mândră și un pas înalt. Reprezentanții de culoare gri sunt cei mai răspândiți (aproximativ 80%). Din restul de procente, cele mai frecvente sunt nedeii și ciorile.

Următoarele trăsături caracteristice sunt specifice rasei pure:

• Înălțimea la greabăn poate varia de la 1,5 m la 1,6 m, greutatea este de aproximativ 400 kg.
• Rasa se caracterizează prin următoarele culori: corb, gri, roșu, mult mai rar gri.
• Ochii Spaniolului sunt expresivi, migdalați, iar urechile sunt mici.
• Creasta este cu adevărat remarcabilă, gâtul este mare, cu o curbă lină.
• Craniul masiv, partea nazală este în formă de cocoașă.
• Coamă strălucitoare și foarte luxuriantă, franjuri groase și lungi.
• Burtă elastică cu formă rotunjită, spate masiv și umeri musculoși.
• Picioare scurte, dar puternice și masive, copite grele.
• Coadă stufoasă și puțin accentuată.

Atenție! Actualul standard spaniol al rasei nu prevede o restricție de culoare.

Temperament și caracter

Caii andaluzi de rasă pură sunt considerați ca având un caracter ideal. Dacă animalul este educat corespunzător, chiar și un copil mic poate fi călăreț.

Reprezentanții acestei rase se caracterizează printr-un temperament moale maleabil, reciproc cu o atitudine bună, muncitoare. Rareori se remarcă nesupunerea și mai mult decât atât agresivitatea, iepele și armăsarii sunt rezistenți și energici.

Caii se pretează bine la un dresaj blând. Dresorul, de regulă, găsește rapid un limbaj comun cu animalul. Calul îndeplinește cu supunere toate cerințele călărețului.

Interesant: calul andaluz este cel care se prezintă cel mai des în circuri. Acest lucru se datorează ascultării și asimilării rapide a unui flux mare de informații.

Temperament și caracter

Îngrijire și hrănire

Interesant! Speranța de viață a unui cal andaluz este, de obicei, de 25 de ani. Îngrijirea adecvată, o alimentație echilibrată de calitate, controale veterinare regulate, exerciții moderate și condiții de viață confortabile prelungesc semnificativ viața unei iepe sau a unui armăsar.

Atunci când se ține un cal spaniol, calitatea locului de reședință este de mare importanță.

Animalele trebuie să locuiască într-un grajd — o cameră caldă, luminoasă, curată și bine ventilată, în care mai multe animale sunt separate între ele prin pereți despărțitori speciali. Cel mai potrivit loc pentru andaluz este grajdul, deoarece această rasă este foarte iubitoare de libertate și nu va tolera nicio restricție în ceea ce privește libertatea sa.

Vizuina trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

• Fiecare cal trebuie să aibă o boxă individuală.
• Dimensiunile minime admise ale încăperii sunt de 3 metri înălțime și o suprafață totală de cel puțin 9 metri pătrați.
• Boxa trebuie să fie dotată cu uși care se deschid spre exterior.
• Trebuie să existe un sistem de ventilație bine conceput pentru a asigura o ventilație fără curenți de aer.

• O podea impermeabilă și răcoroasă, neapărat mată. Suprafața este acoperită cu un strat de turbă sau paie.
• Trebuie să existe neapărat o dependință în care să puteți depozita toate echipamentele necesare pentru întreținerea animalului.

Important! Calul andaluz are nevoie de plimbări regulate în aer liber.

Nutriție

Alimentația cailor trebuie să includă zilnic următorul set de produse:

• sfeclă roșie, morcovi, mere și cartofi;
• paie, ovăz și fân;
• reprezentanți ai culturilor leguminoase;
• apă curată;
• secară și grâu.

Atunci când vă hrăniți animalul de companie, trebuie să acordați atenție următoarelor recomandări:

1. Calul trebuie să primească apă curată înainte de fiecare masă. În zilele călduroase, volumul optim de apă curată este de 50 de litri, iar iar iarna de aproximativ 30 de litri.
2. Mesele trebuie împărțite, iar calul trebuie hrănit frecvent, dar în porții mici. Excesul de calorii duce în mod inevitabil la disfuncții în tractul digestiv, iar consecința unei supraalimentații regulate este colica intestinală și gastrică.
3. Alimentația trebuie să fie nu numai echilibrată, ci și variată. Produsele trebuie să fie bogate în fibre, să conțină o concentrație mare de vitamine, macro și microelemente, minerale.
4. Merită să vă abțineți de la hrănirea calului dacă acesta va fi supus la efort fizic în viitorul apropiat.
5. Hrana uscată trebuie calculată strict în funcție de greutate (2-3 kg de hrană uscată la fiecare 100 kg de greutate).

Periajul

Periajul reduce probabilitatea ca agenții patogeni să infecteze pielea animalului. În plus, o bună toaletare asigură curățenia generală și conferă strălucire. Se recomandă curățarea zilnică.

Algoritm de efectuare a curățării animalului de companie:

1. Rasa a devenit atât de populară datorită supușeniei sale, așa că nu este nevoie să legați animalul în timpul curățeniei.
2. O atenție deosebită trebuie acordată copitelor — îndepărtați iarba, murdăria, pietrele și nisipul. Cel mai sensibil loc este săgeata piciorului în formă de V.
3. Se folosește un pieptene de cauciuc pentru a parcurge bine blana. Acest lucru este necesar pentru a îndepărta bucățile de plante, praful și alte murdării. Pieptenele este rotit într-o mișcare circulară împotriva creșterii blănii pe părțile cele mai dezvoltate (puternice) ale trunchiului. Merită să vă abțineți de la perierea oaselor, a liniei de-a lungul coloanei vertebrale și a picioarelor.
4. Trebuie folosită o perie rigidă pentru a merge de la gât până la coadă. Această procedură este necesară pentru a îndepărta excesul de păr și murdăria care rămâne după răzuire.
5. Folosind o perie moale, curățați ușor urechile, nasul și fața. Tratați zonele în care se află părul scurt.
6. Folosiți o flanelă umedă pentru a curăța ochii, nasul, urechile și fața. Asigurați-vă că folosiți flaneluri separate pentru fiecare parte a feței.
7. Ar trebui să existe doi piepteni în arsenal, unul pentru coamă și unul pentru coadă. Printre firele de păr nu trebuie să se afle murdărie și nici obiecte străine.

Interesant: marele Leonardo da Vinci a creat în timpul vieții sale o sculptură care înfățișează un cal andaluz. Din păcate, nu a avut niciodată timp să o termine.

Calul andaluz este o rasă unică, care combină frumusețea, grația, puterea, supunerea și bunătatea. Întreținerea unui astfel de animal nu este ușoară și nici ieftină. Costul minim al unui cal andaluz de rasă pură este de 8000 de euro. Pentru ca animalul să se simtă confortabil pe tot parcursul vieții sale, trebuie să i se asigure o locuință decentă, o dietă echilibrată și de înaltă calitate și curățenie. Pentru a evita dezvoltarea diferitelor boli, iepele și armăsarii trebuie să fie examinați în mod regulat de către medicii veterinari.