Iarba rayhon (busuioc rusesc) este una dintre cele mai comune plante cultivate ca un condiment. Cultura este larg răspândită în întreaga lume. Pentru cultivarea sa cu succes, este necesar să se cunoască exact toate aspectele tehnologiei de cultivare, să se poată selecta soiul necesar, să se știe cum să se protejeze plantele de dăunători și boli.
Conținutul
Iarba Regan — ce este
Iarba-regan este mai bine cunoscută în Rusia sub denumirea de busuioc parfumat. De asemenea, această cultură se numește:
- Iarba rayhon;
- iarba rayhan;
- iarba reagan;
- iarba Regan.
Această specie de plantă este o plantă erbacee anuală care aparține familiei Yasnothaceae. Tulpinile plantei sunt erecte, cvadrangulare, puternic ramificate, formând o cantitate destul de mare de frunze. Înălțimea lor ajunge la 70 cm. Frunzele sunt verzi sau purpurii, atașate de tulpină pe pețiolele scurte. Ele sunt ovale, alungite, cu denticule rare pe margini. Frunzele, tulpina și caliciile sunt acoperite dens cu peri fini.
Florile cu două gâturi sunt cel mai adesea roz pal sau albe, în unele cazuri — purpurii. Ele cresc de la axilele frunzelor apicale sau de la bractee, care sunt dispuse în spirale neregulate. Fructul conține 4 nuci mici de culoare maro închis. Acestea se separă unele de altele pe măsură ce se maturizează. Greutatea a 1000 de semințe variază între 0,5 și 0,8 g. Semințele își păstrează proprietățile de însămânțare timp de 4-5 ani. Rădăcinile sunt ramificate, așezate superficial.
Țara de origine a ierbii este Africa. Plantațiile sălbatice ale plantei se află, pe lângă acest continent, în Asia Centrală și de Sud, precum și în alte țări asiatice (India, Iran, China, țările transcaucaziene), pe teritoriul tropical al Statelor Unite și în unele regiuni ale Rusiei.
Soiuri de busuioc parfumat
Există aproximativ 150 de varietăți de iarbă regan. Dintre plantele cu frunze verzi, următoarele soiuri sunt cele mai comune:
- Basiliscul este un soi ornamental care nu crește mai înalt de 20 cm. Florile sunt mici, albe, dense. Are un miros puternic picant, datorită căruia a devenit foarte răspândit în bucătărie. Tăierea se efectuează după 2 luni de la formarea răsadurilor.
- Greacă — un tufiș sferic de 15 cm înălțime. Are calități decorative și aromatizante ridicate. Frunzele sunt pregătite pentru tăiere la 2,5 luni de la răsărire.
- Gourmet — o plantă de până la un sfert de metru înălțime, cu frunze mari și late. Are un gust bun și un miros plăcut. Frunzele de Reagan se taie la 50 de zile de la germinare.
- Thai Queen este un soi ornamental cu frunze mari și alungite. Înflorește cu flori frumoase de culoare mov-închis. Frunzele se consumă pe tot parcursul sezonului de vegetație.
- Jackass este o plantă care are frunze mici, cu o aromă și un gust plăcut. Este folosită ca și condiment.
Principalele varietăți de busuioc comun cu frunze mov:
- Thai — o plantă mică ce crește sub forma unui tufiș dens. Este utilizat pe scară largă în bucătărie ca și condiment.
- Opalul este un soi care are frunze de culoare purpuriu-violet strălucitor. Florile sunt purpurii și ar trebui tăiate la timp pentru a preveni ca acestea să interfereze cu creșterea frunzelor. Frunzele au o aromă plăcută de piper. De pe 1 m² se pot recolta până la 2 kg de frunze.
- Ararat este o plantă ramificată cu flori liliachii. Mirosul este plăcut și puternic. Poate fi cultivată în ghivece de flori. Tăierea se efectuează după 2-2,5 luni de la momentul răsăririi.
Proprietăți utile ale plantei
Busuiocul parfumat este larg răspândit în medicina populară. Pe baza acestuia se prepară o infuzie, care se folosește intern pentru următoarele boli:
- gastrită;
- pielită;
- nevroze;
- astm bronșic;
- flatulență;
- tensiune arterială scăzută;
- răceli;
- secreție slabă de lapte matern la femeile aflate în faza de lactație;
- colită;
- tuse convulsivă (luptă împotriva tusei);
- dureri de cap;
- colici hepatice și intestinale;
- inapetență;
- inflamații ale vezicii urinare și ale rinichilor;
- curgerea nasului;
- febră.
Aceeași infuzie se folosește extern pentru gargară în stomatite și dureri de gât. Un decoct de busuioc ameliorează durerile și, de aceea, se folosește în următoarele cazuri:
- dureri de dinți;
- dureri de gât;
- stomatită;
- boli ale limbii.
Notă! Sucul proaspăt din frunze se folosește în cazul unor boli precum eczeme, inflamații ale urechii medii, precum și în cazul rănilor greu de vindecat.
Iritația organelor interne este observată după ce se consumă prea mult verdeață de raychon. Nu ar trebui să fie administrat în scopuri medicinale în următoarele cazuri:
- boală cardiacă ischemică;
- diabet zaharat;
- hipertensiune arterială;
- infarct miocardic;
- tromboflebită.
Important! Înainte de a trece la utilizarea remediilor populare pe bază de busuioc, este necesar să obțineți aprobarea unui specialist calificat.
Planta are proprietăți culinare ridicate. În țările din Asia Centrală și Transcaucazia, reganul este unul dintre principalele condimente. Frunzele și semințele sunt adăugate la:
- preparate din carne;
- carne tocată;
- băuturi;
- pateuri;
- salate;
- supe.
Planta este utilizată pe scară largă în industria conservelor pentru a aromatiza sucul de roșii și marinatele, precum și în producția de carne. Ca și condiment, busuiocul se combină cu succes cu alte plante:
- pătrunjel;
- mentă;
- măghiran;
- coriandru;
- tarhon.
Bolile și dăunătorii busuiocului
Cele mai multe boli ale culturii în cauză sunt provocate de ciuperci infecțioase. Cauza apariției lor este, cel mai adesea, nerespectarea cerințelor de agrotehnică a busuiocului comun. Pentru a lupta împotriva acestor boli, se folosesc fungicide adecvate. În special plantele grav afectate vor trebui să fie dezgropate și distruse.
Cultura luată în considerare este cel mai adesea afectată de boli precum::
- piciorul negru;
- fusarium;
- putregaiul cenușiu.
Pentru a reduce riscul apariției bolilor în plantațiile de busuioc, trebuie respectate următoarele recomandări:
- Nu supraaglomerați culturile, respectați rata de însămânțare general acceptată;
- irigați plantele în timp util, fără a le inunda;
- îndepărtați regulat buruienile;
- respectați rotația culturilor și nu cultivați plante pe aceeași parcelă mai mult de 3 ani;
- presărați săptămânal cenușă de lemn pe parcelă;
- slăbiți din când în când solul din parcelă.
Planta este relativ rezistentă la majoritatea insectelor dăunătoare importante. În unele cazuri, plantațiile pot fi afectate de afide sau de gândaci de pajiște. Aceștia pot fi eliminați cu ajutorul insecticidelor.
Recoltare și depozitare
Recoltarea se face, de obicei, pe vreme uscată, când plantele încep să înflorească în masă. Acestea se taie de-a lungul liniei de înflorire. Masa verde obținută după tăiere se usucă la umbră. După prima cosire, planta de busuioc încolțește din nou în scurt timp, permițând o nouă cosire înainte de începerea înghețurilor de toamnă. Din acest motiv, se recomandă aplicarea unui îngrășământ suplimentar și afânarea solului între rânduri după prima tăiere.
Materialul vegetal trebuie depozitat într-o încăpere uscată și ventilată.
Vă rugăm să rețineți! Frunzele își vor păstra calitatea până la următoarea recoltă, cu condiția să fie respectate toate regulile de depozitare și să nu fie expuse la lichide și la aer.
Cultivarea busuiocului nu este nimic complicat și diferă puțin de cultivarea unor culturi similare. Un minim de timp și de muncă vă va permite să obțineți plantații de înaltă calitate și cu randament ridicat al acestei culturi.
